1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos;
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul tuturor mângâierilor,
4 care ne mângâie în tot necazul nostru, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei care se află în orice necaz!
5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot aşa, prin Cristos, avem parte din belşug şi de mângâiere.
6 Prin urmare, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. Sau, dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră;
7 Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.
8 Căci nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre necazul care ni s-a întâmplat în Asia: că am fost împovăraţi peste măsură de mult, şi peste puterile noastre, aşa că nu mai speram să trăim.
9 Ba încă noi înşine aveam în noi sentinţa morţii, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu, care învie morţii,
10 care ne-a scăpat şi ne scapă dintr-o astfel de moarte; şi în care ne încredem că ne va mai scăpa.
11 Şi voi înşivă ne veţi ajuta prin rugăciunile voastre, pentru ca harul care se revarsă peste noi prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi;
12 Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, în simplitate şi sinceritate plăcută lui Dumnezeu, nu cu o înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.
13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi; şi sper că le veţi cunoaşte până la sfârşit,
14 cum ne-aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus;
15 Şi cu această încredere voiam să vin mai întâi la voi, ca să aveţi un al doilea har;
16 şi să trec pe la voi, ca să mă duc în Macedonia, şi din Macedonia să mă întorc iarăşi la voi şi să fiu ajutat de voi în drumul meu spre Iudeea.
17 Aşadar, când am luat hotărârea aceasta, am lucrat eu cu uşurătate? Sau lucrurile pe care mi le propun, mi le propun potrivit cărnii, ca să fie în mine da, da şi nu, nu în acelaşi timp?
18 Dar credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi da şi nu în acelaşi timp.
19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost da şi nu, ci în El a fost numai da;
20 Căci, oricâte ar fi promisiunile lui Dumnezeu, în El toate sunt da; şi în El amin-ul, pe care-l spunem noi, este spre gloria lui Dumnezeu.
21 Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu,
22 care ne-a şi pecetluit şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre;
23 Iau pe Dumnezeu ca martor faţă de sufletul meu, că n-arm venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.
24 Nu că am avea stăpânire peste credinţa voastră, ci suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre; căci prin credinţă staţi tari;