1 În al treilea an al domniei regelui Beltşaţar, eu, Daniel, am avut o viziune, alta decât aceea pe care o avusesem înainte.
2 Când am avut viziunea aceasta, mi s-a părut că eram în capitala Suza, în provincia Elam; şi în timpul viziunii mele, mă aflam lângă râul Ulai.
3 Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată, lângă un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt crescuse ultimul.
4 Am văzut cum berbecul împungea spre vest, nord şi sud; nici o altă fiară nu-i putea sta împotrivă, şi nimeni nu putea să scape pe cine îi cădea în mână; ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic.
5 Pe când mă uitam cu atenţie, iată, a venit un ţap de la vest şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să atingă pământul; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6 A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care îl văzusem stând lângă râu, şi s-a repezit asupra lui cu toată furia puterii lui.
7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a lovit în berbec şi i-a rupt amândouă coarnele, şi berbecul nu avusese putere să i se împotrivească. L-a trântit deci la pământ şi l-a călcat în picioare şi n-a fost nimeni care să-l scape pe berbec din mâna lui.
8 De aceea, ţapul a ajuns foarte puternic; dar când a devenit puternic de tot, i s-a rupt cornul cel mare, şi în locul lui au crescut patru coarne mari spre cele patru vânturi ale cerurilor.
9 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic care s-a întins foarte tare spre sud, spre est şi spre Ţara Glorioasă.
10 Şi a crescut până la oştirea cerurilor, şi a aruncat la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.
11 S-a înălţat până la Conducătorul oştirii; I-a desfiinţat jertfa necurmată şi locul sanctuarului Său a fost dărâmat.
12 Armata a fost pedepsită din cauza păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.
13 Atunci am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: Până când se va împlini viziunea despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare sanctuarul şi oştirea?
14 Şi el mi-a zis: Până vor trece două mii trei sute de seri şi de dimineţi; apoi sanctuarul va fi curăţat!
15 În timp ce eu, Daniel, aveam această viziune şi încercam s-o înţeleg, iată, înaintea mea stătea cineva care arăta ca un om.
16 Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai care a strigat şi a zis: Gavrile, fă-l pe omul acesta să înţeleagă viziunea.
17 Atunci el s-a apropiat de locul unde stăteam; şi când s-a apropiat, m-am temut şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: înţelege, fiu al omului, că viziunea se referă la vremea sfârşitului!
18 Şi în timp ce-mi vorbea, am căzut într-un somn adânc cu faţa la pământ; dar el m-a atins şi m-a ridicat în picioare.
19 Apoi mi-a zis: Iată, îţi arăt ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, pentru că viziunea aceasta este despre vremea sfârşitului.
20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt regii mezilor şi perşilor.
21 Şi ţapul este împărăţia grecilor, şi cornul cel mai mare dintre ochii lui, este primul rege.
22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt, sunt patru regi, care se vor ridica din naţiunea aceasta, dar care nu vor avea atâta putere.
23 La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor lor, se va ridica un rege fără ruşine şi viclean.
24 El va fi puternic, dar nu prin puterea lui însuşi; el va nimici într-o mare măsură, va reuşi în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfânt.
25 Şi din cauza vicleniei lui şi a succesului înşelătoriilor lui, i se va îngâmfa inima, va nimici mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica până şi împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26 Şi viziunea cu serile şi dimineţile, care a fost spusă, este adevărată. De aceea, pecetluieşte viziunea aceasta, pentru că se referă la nişte zile din viitor.
27 După aceea, eu, Daniel, am stat stors de puteri şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi m-am ocupat de treburile regelui. Dar eram uimit de viziunea aceasta şi nu era nimeni s-o explice.