1 În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din linia genealogică a mezilor, care a fost făcut rege peste împărăţia caldeilor,
2 în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înţeles din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru pustiirea Ierusalimului, numărul anilor pe care i-a revelat Domnul prin cuvânt profetului Ieremia.
3 Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.
4 Şi m-am rugat Domnului Dumnezeului meu, i-am făcut următoarea mărturisire şi am zis: Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Tu care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc si păzesc poruncile Tale,
5 am păcătuit, am făcut nelegiuiri, am fost răi, răzvrătiţi, ne-am abătut de la poruncile şi de la judecăţile Tale!
6 Şi n-am ascultat pe robii Tăi, profeţii, care au vorbit regilor noştri în numele Tău, conducătorilor noştri, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării.
7 A Ta, Doamne, este dreptatea, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă bărbaţilor din Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai alungat, din cauza fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!
8 Doamne, ruşinea ni se cuvine nouă, regilor noştri, conducătorilor noştri şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!
9 La Domnul Dumnezeul nostru însă se află mila şi iertarea, cu toate că împotriva Lui ne-am răzvrătit!
10 N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile Lui, pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, profeţii;
11 ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
12 El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne-au condus, şi a adus peste noi o mare nenorocire, încât nu s-a făcut nicăieri sub cer ce s-a făcut Ierusalimului.
13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; totuşi n-am venit cu rugăciune înaintea Domnului Dumnezeului nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile noastre şi dând atenţie adevărului Tău.
14 De aceea, şi Domnul a păstrat nenorocirea şi a adus-o peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le face, dar noi n-am ascultat glasul Lui.
15 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului, prin mâna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi – noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire.
16 Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din cauza păcatelor noastre şi din cauza nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ruşine pentru toţi cei ce ne înconjoară.
17 Şi acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi de dragul Tău, fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş pustiit!
18 Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea care este chemată după Numele Tău; căci nu pentru faptele noastre drepte ne aducem rugăciunile înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari.
19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu întârzia, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci cetatea Ta şi poporul Tău sunt chemate după Numele Tău!
20 Şi în timp ce vorbeam, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu;
21 În timp ce vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor bărbatul Gavril, pe care îl văzusem înainte într-o viziune, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.
22 El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: Daniele, am venit să-ţi dau lumină să înţelegi.
23 Când ai început tu să te rogi, a ieşit o poruncă, şi eu am venit să-ţi spun, căci tu eşti foarte iubit; de aceea, ia aminte la cuvântul acesta şi înţelege viziunea!
24 Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea dreptăţii veşnice, până la pecetluirea viziunii şi a profeţiei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.
25 Să ştii deci şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru restaurarea Ierusalimului, până la Mesia, Prinţul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni pieţele şi gropile vor fi rezidite, chiar şi în vremuri de Strâmtorare.
26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Şi poporul unui prinţ care va veni va nimici cetatea şi sanctuarul, şi sfârşitul ei va fi ca printr-un potop; şi pustiirile sunt hotărâte până la sfârşitul războiului.
27 El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi, pe aripa urâciunilor, va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.