1 Am zis în inima mea: Vino, vreau să te încerc cu veselie; de aceea, bucură-te de plăcere. Dar şi aceasta este o deşertăciune.
2 Am zis râsului: Eşti o nebunie!; şi veseliei: La ce foloseşti?
3 Am căutat în inima mea cum să-mi înveselesc carnea cu vin, în timp ce-mi călăuzesc inima cu înţelepciune, şi cum să pun stăpânire pe nebunie, până voi vedea ce este bine să se facă pentru fiii oamenilor sub cer, în toate zilele vieţii lor.
4 Am făcut lucrări mari, mi-am zidit case, şi mi-am plantat vii.
5 Mi-am făcut grădini şi livezi, şi am plantat în ele tot felul de pomi fructiferi.
6 Mi-am făcut iazuri din care să ud copacii care cresc în dumbravă.
7 Am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut servitori născuţi în casa mea. Da, am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai multe decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
8 Mi-am strâns, de asemenea, argint şi aur şi bogăţiile regilor şi ale ţărilor. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
9 Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat însă înţelepciunea.
10 Orice mi-au dorit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o plăcere, căci inima mi se bucura în tot lucrul meu şi aceasta-mi era răsplata pentru toată truda mea.
11 Apoi m-am uitat la toate lucrările pe care le făcuseră mâinile mele şi la lucrul în care am trudit; şi, într-adevăr, totul era deşertăciune şi goană după vânt şi nu este nimic trainic sub soare.
12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. Căci ce poate face omul care va veni după rege? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte.
13 Apoi am văzut că înţelepciunea întrece nebunia, după cum lumina întrece întunericul.
14 Înţeleptul îşi are ochii în cap, dar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă.
15 Şi am zis în inima mea: Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci de ce am fost eu mai înţelept? Atunci am zis în inima mea: Şi aceasta este o deşertăciune.
16 Căci amintirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului, pentru că tot ce este acum va fi uitat în zilele care vor veni. Şi cum moare înţeleptul? Ca nebunul!
17 De aceea, am urât viaţa, pentru că lucrul care a fost făcut sub soare mi-a pricinuit durere, căci totul este deşertăciune şi goană după vânt.
18 Apoi am urât tot lucrul meu pe care l-am făcut sub soare, pentru că trebuie să-l las omului care va veni după mine.
19 Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am făcut-o cu trudă şi în care m-am arătat înţelept sub soare. Şi aceasta este deşertăciune.
20 De aceea, m-a cuprins o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.
21 Căci este câte un om a cărui muncă este făcută cu înţelepciune, cunoaştere şi deprindere; totuşi trebuie să lase rodul muncii lui unui om care n-a muncit pentru el. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
22 Căci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată strădania inimii lui, cu care s-a trudit sub soare?
23 Căci toate zilele lui sunt pline de durere şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
24 Nu-i nimic mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi veselească sufletul din munca lui. Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.
25 Căci cine a mâncat sau s-a bucurat mai mult decât mine?
26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, cunoaştere şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi să adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi o goană după vânt.