1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată, cei apăsaţi varsă lacrimi şi nu este nimeni să-i mângâie! Puterea este de partea asupritorilor lor, dar ei n-au pe nimeni să-i mângâie!
2 De aceea, am lăudat pe cei morţi, care erau deja morţi, mai mult decât pe cei vii, care sunt încă în viaţă.
3 Dar mai fericit decât amândoi este cel ce n-a existat niciodată, care n-a văzut lucrările rele ce se fac sub soare.
4 Am mai văzut că pentru orice muncă şi pentru orice iscusinţă la lucru un om este invidiat de aproapele lui. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
5 Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.
6 Mai bine este o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.
7 Şi am mai văzut o altă deşertăciune sub soare.
8 Un om este singur, n-are nici fiu, nici frate şi totuşi munca lui nu are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, dar nu zice: Pentru cine muncesc eu şi mă lipsesc de plăceri? Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
9 Mai bine doi decât unul, căci iau o plată mai bună pentru munca lor.
10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cel ce este singur când cade, pentru că n-are pe nimeni să-l ridice!
11 Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul; dar unul singur cum se va încălzi?
12 Şi dacă unul este biruit de un altul, doi îi pot sta împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.
13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un rege bătrân şi fără minte, care nu suferă să mai fie îndrumat;
14 căci el poate să iasă din închisoare şi să domnească, deşi s-a născut sărac în împărăţia sa.
15 Am văzut pe toţi cei vii care umblă sub soare, înconjurând pe copilul care avea să urmeze după rege şi să domnească în locul lui.
16 Poporul peste care a fost făcut rege şi în fruntea căruia mergea era fără sfârşit. Şi totuşi, cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.