1 Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu; şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău.
2 Nu te grăbi să-ţi deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ; de aceea, cuvintele tale să fie puţine!
3 Căci visurile se nasc din mulţimea grijilor şi prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
4 Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, să nu întârzii să-l împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea, împlineşte jurământul pe care l-ai făcut.
5 Mai bine să nu faci nici un jurământ, decât să faci un jurământ şi să nu-l împlineşti.
6 Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu că a fost o greşeală. De ce să Se mânie Dumnezeu din cauza cuvintelor tale şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?
7 Căci după cum este deşertăciune în mulţimea visurilor, tot aşa este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
8 Dacă vezi în ţară asuprirea celui sărac şi negarea dreptului şi a dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci unul mai înalt veghează peste cel înalt şi alţii mai înalţi peste aceştia.
9 Dar un folos pentru ţară în toate privinţele este un rege preţuit în ţară.
10 Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
11 Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le mănâncă; şi ce folos mai are stăpânul lor decât că le priveşte cu ochii lui?
12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă belşugul să doarmă.
13 Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: bogăţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor.
14 Dacă se pierd aceste bogăţii printr-o întâmplare nenorocită şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.
15 La fel de gol cum a ieşit din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate lua nimic în mână din toată munca lui.
16 Şi acesta este un mare rău, că aşa cum a venit, aşa se şi duce; şi ce folos are el că s-a obosit degeaba?
17 Toată viaţa lui mănâncă în întuneric şi are multă durere, grijă şi supărare.
18 Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a dat putere să mănânce din ele şi să-şi ia partea lui din ele, ca să se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
20 Căci nu-l mai obsedează scurtimea zilelor vieţii lui, pentru că Dumnezeu îi umple inima de bucurie.