1 Şi Domnul a zis lui Moise: Voi mai aduce încă o plagă asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici. Când vă va lăsa să plecaţi, chiar el vă va alunga de aici cu totul.
2 Acum vorbeşte în auzul poporului şi spune-le ca fiecare să ceară de la vecinul său şi fiecare de la vecina ei lucruri de argint şi lucruri de aur.
3 Şi Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.
4 Şi Moise a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pe la miezul nopţii voi trece prin Egipt;
5 şi toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului vor muri, de la întâiul-născut al lui Faraon, care stă pe scaunul de domnie, până la întâiul-născut al sclavei care stă la râşniţă, şi până la toţi întâii-născuţi ai animalelor.
6 În toată ţara Egiptului vor fi plânsete mari, aşa cum n-au mai fost şi nu vor mai fi.
7 Dar printre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la animale, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi că Domnul face o deosebire între egipteni şi Israel.
8 Şi toţi aceşti slujitori ai tăi se vor coborî la mine şi se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează! După aceea voi ieşi. Şi Moise a ieşit de la Faraon, aprins de mânie.
9 Dar Domnul a zis lui Moise: Faraon nu va asculta de voi, pentru ca minunile Mele să se înmulţească în ţara Egiptului.
10 Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; şi Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.