1 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului, zicând:
2 Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel, după casa părintelui său, un miel pentru fiecare familie.
4 Şi dacă familia este prea mică pentru a putea mânca un miel, atunci să-l ia cu vecinul cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; să-i socotiţi la un miel după cât poate mânca fiecare om.
5 Mielul să fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an. Puteţi să luaţi un miel sau un ied.
6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.
7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor în care îl vor mânca.
8 Să mănânce carnea chiar în noaptea aceea, friptă la foc; s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare.
9 Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci fript la foc, atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
10 Să nu lăsaţi nimic din el pe a doua zi dimineaţa şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
11 Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Pastele Domnului.
12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la animale; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu Domnul.
13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi; şi pedeapsa nu va cădea peste voi, ca să vă nimicească, atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14 Şi ziua aceasta va fi pentru voi o aducere-aminte şi o veţi ţine ca o sărbătoare pentru Domnul. S-o sărbătoriţi de-a lungul generaţiilor ca o lege veşnică.
15 Timp de şapte zile veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre, pentru că oricine va mânca pâine dospită, din ziua dintâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
16 În ziua dintâi veţi avea o adunare sfântă şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărei persoane.
17 Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate ostile voastre din ţara Egiptului. Să ţineţi deci ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
18 În luna întâi, începând din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
19 Timp de şapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ce este dospit, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
20 Să nu mâncaţi nimic dospit, ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.
21 Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: Alegeţi-vă şi luaţi câte un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştele.
22 Apoi, să luaţi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină; şi nici unul din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.
23 Căci Domnul va trece, ca să lovească Egiptul; şi când va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre ca să vă lovească.
24 Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veci.
25 Când veţi intra în ţara pe care Domnul v-o va da, aşa cum a promis, să ţineţi acest obicei.
26 Şi când vă vor întreba copiii voştri: Ce înseamnă obiceiul acesta?,
27 să răspundeţi: Este jertfa de Paşti pentru Domnul, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit pe egipteni, dar a scăpat casele noastre. Şi poporul s-a plecat până la pământ şi s-a închinat.
28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
29 La miezul nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul-născut al lui Faraon, care stătea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul-născut al celui închis în închisoare, şi până la toţi întâii-născuţi ai vitelor.
30 Şi Faraon s-a deşteptat noaptea, el şi toţi slujitorii lui şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
31 În aceeaşi noapte, Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel; şi duceţi-vă şi slujiţi Domnului, aşa cum aţi zis.
32 Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă.
33 Şi egiptenii zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: Altfel, toţi vom pieri!
34 Poporul şi-a luat aluatul înainte de a se dospi. Şi-au învelit în haine vasele cu aluat şi le-au pus pe umeri.
35 Copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise şi au cerut egiptenilor lucruri de argint, lucruri de aur şi haine.
36 Şi Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Astfel ei au prădat pe egipteni.
37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, afară de copii.
38 Şi cu ei s-a mai urcat o mulţime de oameni de tot soiul, împreună cu turme şi cirezi – un număr mare de animale.
39 Şi din aluatul pe care l-au scos din Egipt au copt turte nedospite; căci aluatul era nedospit, fiindcă fuseseră alungaţi din Egipt şi n-au mai putut aştepta, nici nu şi-au mai putut pregăti alimente pentru ei.
40 Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.
41 Şi, la sfârşitul celor patru sute treizeci de ani – tocmai în ziua aceea – toate ostile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.
42 Este noaptea care trebuie sărbătorită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului; aceasta este noaptea care trebuie sărbătorită pentru Domnul de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.
43 Şi Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: Iată porunca privitoare la Paşti: nici un străin să nu mănânce din ele.
44 Dar orice sclav cumpărat cu bani, după ce l-ai circumcis, poate să mănânce din ele.
45 Străinul şi slujitorul angajat să nu mănânce.
46 Să fie mâncate într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, nici să nu zdrobiţi vreun os din ea.
47 Toată adunarea lui Israel să ţină Pastele.
48 Şi când un străin, care va locui la tine, va vrea să ţină Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui trebuie circumcisă şi apoi se va putea apropia să le ţină; şi el va fi ca un locuitor al ţării. Dar nici un necircumcis să nu mănânce din ele.
49 Va fi o singură lege atât pentru băştinaş, cât şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.
50 Toţi copiii lui Israel au făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
51 Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după ostile lor.