1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi-născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre animale: este al Meu.
3 Şi Moise a zis poporului: Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa captivităţii; căci cu o mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Şi nimic dospit nu va fi mâncat.
4 Astăzi ieşiţi, în luna Abib.
5 Când te va duce Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii slujba aceasta în luna aceasta.
6 Timp de şapte zile să mănânci azimi şi în ziua a şaptea să fie o sărbătoare pentru Domnul.
7 În timpul celor şapte zile să mâncaţi azimi; şi să nu se vadă la tine pâine dospită nici aluat dospit să nu se vadă la tine, pe toată întinderea ţării.
8 Şi în ziua aceea să spui fiului tău, zicând: Aceasta este pentru a-mi aminti de ceea ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.
9 Şi aceasta să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, pentru ca legea Domnului să fie întotdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.
10 Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.
11 Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie si părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,
12 să închini Domnului pe orice întâi-născut şi chiar pe orice întâi-născut dintre animalele pe care le vei avea; orice parte bărbătească este a Domnului.
13 Dar să răscumperi cu un miel pe orice întâi-născut al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi-născut dintre fiii tăi.
14 Şi în viitor, când te va întreba fiul tău, zicând: Ce înseamnă lucrul acesta?, să-i răspunzi: Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa captivităţii;
15 şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai animalelor. De aceea aduc jertfă Domnului pe orice întâi-născut de parte bărbătească, dar răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei.
16 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.
17 După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care duce în ţara filistenilor, deşi era mai aproape; căci, Dumnezeu a zis: S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.
18 Aşa că Dumnezeu a făcut pe popor să ocolească pe drumul care duce spre deşert, spre Marea Roşie; şi copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.
19 Şi Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.
20 Au plecat din Sucot şi şi-au aşezat tabăra în Etam, la marginea deşertului.
21 Şi ziua, Domnul mergea înaintea lor într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.