1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 Spune copiilor lui Israel să-se întoarcă şi să-şi întindă tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să întindeţi tabăra, lângă mare.
3 Pentru că Faraon va zice despre copiii lui Israel: S-au rătăcit prin ţară; îi închide deşertul.
4 Atunci Eu voi împietri inima lui Faraon şi-i va urmări; şi Eu voi fi onorat prin Faraon şi toată armata lui, şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul. Şi copiii lui Israel au făcut aşa.
5 S-a dat de ştire regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s-au schimbat faţă de popor; şi ei au zis: Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?
6 Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.
7 A luat şase sute de care de luptă şi toate celelalte care ale Egiptului, cu ofiţeri în fiecare din ele.
8 Şi Domnul a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel; căci copiii lui Israel ieşiseră cu mână tare.
9 Egiptenii i-au urmărit cu toţi caii şi carele lui Faraon, călăreţii lui şi armata lui, şi i-au ajuns tocmai când erau aşezaţi cu tabăra lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.
10 Şi când Faraon se apropia, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată, egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.
11 Apoi au zis lui Moise: Oare fiindcă nu erau destule morminte în Egipt ne-ai scos ca să murim în deşert? De ce te-ai purtat cu noi astfel, scoţându-ne din Egipt?
12 Nu-ţi spuneam noi în Egipt: Lasă-ne să slujim ca sclavi egiptenilor? Fiindcă ne-ar fi fost mai bine să slujim egiptenilor decât să murim în deşert.
13 Dar Moise a răspuns poporului: Nu vă temeţi de nimic. Staţi liniştiţi şi veţi vedea salvarea Domnului, pe care o va împlini astăzi pentru voi; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi astăzi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
14 Domnul se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.
15 Şi Domnul a zis lui Moise: de ce strigi după Mine? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
16 Şi tu, ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mare ca pe uscat.
17 Şi Eu, iată, voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Eu voi fi onorat prin Faraon şi toată armata lui, carele şi călăreţii lui.
18 Şi egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când Mă voi fi glorificat prin Faraon, prin carele lui si călăreţii lui.
19 Şi Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor; şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.
20 El S-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta.
21 Moise şi-a întins mâna spre mare; şi printr-un vânt dinspre est, care a suflat toată noaptea, Domnul a făcut ca marea să se retragă; el a uscat marea şi apele s-au despicat în două.
22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
23 Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
24 În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat înspre armata egiptenilor şi a stârnit învălmăşeală în armata egiptenilor.
25 A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haideţi să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.
26 Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre mare ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.
27 Moise şi-a întins mâna spre mare şi, înspre dimineaţă, marea s-a întors iarăşi la starea ei dinainte şi, la apropierea ei, egiptenii a luat-o la fugă; dar Domnul a aruncat pe egipteni în mijlocul mării.
28 Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată armata lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; nici măcar unul n-a scăpat.
29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
30 În ziua aceea, Domnul a salvat pe Israel din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut pe egipteni morţi pe malul mării.
31 Când a văzut Israel mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor, poporul S-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.