1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta şi au spus, zicând:
Voi cânta Domnului, pentru că a triumfat glorios: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: Şi El a devenit mântuirea mea. El este Dumnezeul meu şi pe El îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu şi pe El îl voi preamări.
3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare carele lui Faraon şi armata lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.
5 I-au acoperit adâncurile
Şi s-au coborât în fundul apelor ca o piatră.
6 Mâna Ta dreaptă, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;
Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe duşmani.
7 Şi prin mărimea măreţiei Tale, Tu dobori la pământ pe cei ce se ridică împotriva Ta;
Îţi dezlănţui mânia şi ea îi mistuie ca pe o trestie.
8 Şi la suflarea nărilor Tale s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
9 Duşmanul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război, Sufletul meu se va sătura cu ei, Voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!
10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta şi marea i-a acoperit; S-au cufundat ca plumbul în adâncimea apelor.
11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine, măreţ în sfinţenie,
Bogat în fapte de laudă şi înfăptuind minuni?
12 Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă, Şi pământul i-a înghiţit.
13 În îndurarea Ta, Tu ai călăuzit Poporul pe care l-ai răscumpărat,
Iar prin puterea Ta, Tu l-ai călăuzit spre locaşul sfinţeniei Tale.
14 Popoarele vor auzi lucrul acesta şi se vor cutremura: Cuprinde groaza pe filisteni,
15 Se înspăimântă conducătorii Edomului, Şi un tremur cuprinde pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului se vor risipi.
16 Îi vor cuprinde teama şi spaima; Prin măreţia braţului Tău, Vor sta nemişcaţi ca o piatră, Până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece poporul Tău, Pe care l-ai răscumpărat.
17 Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locuinţă, Doamne, La templul pe care mâinile Tale, Doamne, l-au întemeiat.
18 Şi Domnul va împărăţi în veci de veci.
19 Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare şi Domnul a adus peste ei apele mării, dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.
20 Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat în mână o tamburină şi toate femeile au venit după ea, cu tamburine şi jucând.
21 Şi Miriam le răspundea: Cântaţi Domnului căci El a triumfat glorios: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
22 Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie şi au luat-o spre Deşertul Sur; şi, după trei zile de mers prin deşert, n-au găsit apă.
23 Şi când au ajuns la Mara, n-au putut bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).
24 Poporul s-a plâns împotriva lui Moise, zicând: Ce vom bea?
25 Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; Moise a aruncat lemnul în apă şi apa s-a făcut dulce. Acolo Domnul a dat poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
26 Şi El a zis: Dacă vei asculta de Cuvântul Domnului, Dumnezeului tău şi vei face ceea ce este drept în ochii Lui, şi vei apleca urechea la poruncile lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.
27 Apoi au venit la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi şi-au aşezat tabăra acolo lângă apă.