1 Dar zic că atâta timp cât moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, deşi este stăpân peste toate;
2 ci este sub tutore şi îngrijitori, până la timpul hotărât de tatăl său.
3 Aşa şi noi, când eram copii, eram sub robia principiilor elementare ale lumii.
4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
5 ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să primim înfierea;
6 Şi pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: Ava, Tată!
7 De aceea nu mai eşti sclav, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Cristos.
8 Dar odinioară, când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robi acelora care prin natura lor nu sunt dumnezei;
9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă sunteţi cunoscuţi de Dumnezeu, cum se face că vă întoarceţi iarăşi la învăţăturile începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi iarăşi să le slujiţi ca sclavi?
10 Voi ţineţi zile, luni, vremuri şi ani;
11 Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi luptat degeaba pentru voi.
12 Fraţilor, vă rog, fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nici o nedreptate.
13 Voi ştiţi că din cauză că eram bolnav, v-am predicat Evanghelia pentru prima dată.
14 Şi nu m-aţi dispreţuit în încercarea pe care o aveam în carnea mea, nici nu m-aţi alungat cu dispreţ, ci m-aţi primirea pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus;
15 Unde este fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.
16 M-am făcut oare duşmanul vostru, pentru că vă spun adevărul?
17 Ei sunt plini de râvnă ca să vă câştige, dar nu cu gând bun; vor să vă despartă de noi, ca să fiţi plini de râvnă pentru ei.
18 Este bine să fiţi totdeauna plini de râvnă pentru un lucru bun, nu numai când sunt de faţă la voi.
19 Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până când Cristos va lua chip în voi!
20 O, cât aş vrea să fiu acum prezent cu voi şi să-mi schimb tonul vocii; căci nu ştiu ce să mai cred!
21 Spuneţi-mi, voi care doriţi să fiţi sub Lege, n-auziţi voi ce spune Legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din femeie sclavă, iar celălalt din femeie liberă;
23 Dar cel care a fost din sclavă s-a născut potrivit cărnii, iar cel din femeia liberă s-a născut prin promisiune;
24 Lucrurile acestea pot fi spuse cu sens figurativ, căci femeile reprezintă două legăminte: unul de pe Muntele Sinai, care dă naştere sclaviei, şi care este Agar –
25 pentru că Agar este Muntele Sinai în Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum care este în sclavie împreună cu toţi copiii lui.
26 Dar Ierusalimul de sus este liber, şi el este mama noastră.
27 Căci este scris: Bucură-te, stearpo, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci cea părăsită are mai mulţi copii decât cea care are un soţ;
28 Acum noi, fraţilor, aşa cum a fost şi Isaac, suntem copii ai promisiunii.
29 Dar aşa cum s-a întâmplat atunci, când cel ce s-a născut potrivit cărnii persecuta pe cel ce s-a născut potrivit Duhului, aşa este şi acum.
30 Dar ce zice Scriptura? Alungă pe sclavă şi pe fiul ei, căci fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul celei libere.
31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.