1 Căci acest Melhisedec, rege al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt – care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor şi l-a binecuvântat,
2 căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, era mai întâi, după semnificaţia numelui său, Rege al dreptăţii, şi apoi Rege al Salemului, adică Rege al păcii,
3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne un preot în veci.
4 Vedeţi deci cât de mare a fost acest om, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
5 Şi acei dintre fiii lui Levi care primesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei au ieşit din coapsele lui Avraam.
6 Dar el, a cărui genealogie nu este din ei, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel care avea promisiunile.
7 Dar fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8 Şi aici cei care iau zeciuială sunt nişte oameni muritori, pe când acolo o ia unul despre care se mărturiseşte că este viu.
9 Şi, ca să zicem aşa, prin Avraam, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuială;
10 căci era încă în coapsele părintelui său când l-a întâmpinat Melhisedec.
11 De aceea, dacă desăvârşirea ar fi fost prin preoţia levitică, (deoarece sub preoţia aceasta a primit poporul Legea), ce nevoie mai era să Se ridice un alt Preot, după rânduiala lui Melhisedec şi să nu fie numit după rânduiala lui Aaron?
12 Deoarece, când este schimbată preoţia, trebuie numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.
13 Căci Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie din care nimeni n-a slujit altarului.
14 Căci este adeverit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie;
15 Şi lucrul acesta este şi mai adeverit când, în asemănare cu Melhisedec, se ridică un alt Preot,
16 care n-a fost pus după legea unei porunci trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare.
17 Căci El mărturiseşte: Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melhisedec.
18 Căci, pe de o parte, aici are loc desfiinţarea unei porunci de mai înainte, din cauza neputinţei şi inutilităţii ei,
19 căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit, dar pe de altă parte se introduce o speranţă mai mare, prin care ne apropiem de Dumnezeu;
20 Şi cu cât lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ –
21 (căci pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin jurământul Celui ce I-a zis: Domnul a jurat şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veci, după rânduiala lui Melhisedec),
22 cu atât mai mult Isus a devenit garantul unui legământ mai bun;
23 Şi preoţii dintâi erau în mare număr, pentru că erau împiedicaţi prin moarte sa rămână pururea în slujbă.
24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoţie care nu poate fi trecută de la unul la altul.
25 De aceea şi poate să mântuiască în mod desăvârşit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei;
26 Căci un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,
27 care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele Sale şi apoi pentru păcatele poporului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi;
28 Căci Legea pune ca mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care a fost desăvârşit pentru veşnicie.