1 Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi în ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi ei se vor uni cu casa lui Iacov.
2 Şi popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la locul lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului, ca sclavi şi sclave. Vor ţine astfel sclavi pe cei care-i asupriseră pe ei; şi ei vor stăpâni peste asupritorii lor.
3 Şi când Domnul îţi va da odihnă după necazurile şi frământările tale, şi după aspra captivitate care a fost pusă peste tine,
4 atunci vei rosti acest proverb împotriva regelui Babilonului, şi vei zice: Iată, asupritorul nu mai este, cel care strângea aurul a încetat,
5 Domnul a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânirilor.
6 Cel ce, în furia lui, lovea popoarele cu lovituri fără încetare, acela care, în mânia lui, supunea naţiunile, este persecutat fără cruţare.
7 Tot pământul se bucură de odihnă şi pace; oamenii izbucnesc în cântece de veselie.
8 Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de tine: De când ai căzut tu, nu se mai urcă nimeni să ne taie!
9 Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi conducătorii pământului, sculând de pe tronurile lor de domnie pe toţi regii popoarelor.
10 Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!
11 Strălucirea ta a ajuns şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul harpelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.
12 Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, care ai biruit popoarele!
13 Şi tu ziceai în inima ta: Mă voi urca până la ceruri, îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării, la capătul nordului,
14 mă voi ridica mai sus de vârful norilor, voi fi ca şi Cel Preaînalt.
15 Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile gropii!
16 Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte, zicând: Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile,
17 care prefăcea lumea în deşert, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul acasă prizonierilor săi?
18 Toţi regii popoarelor, da, toţi, se odihnesc în glorie, fiecare în casa lui.
19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt, pentru că ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai omorât poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de sămânţa celor răi.
21 Pregătiţi măcelul fiilor, din cauza nelegiuirii părinţilor lor; ca ei să nu se mai scoale, nici să nu pună stăpânire pe ţară, nici să nu umple faţa pământului cu cetăţi.
22 Căci Mă voi ridica împotriva lor, zice Domnul oştirilor, şi voi şterge din Babilon numele şi rămăşiţa, şi pe fiu, şi pe nepot, zice Domnul.
23 Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină; şi îi voi mătura cu mătura nimicirii, zice Domnul oştirilor.
24 Domnul oştirilor a jurat, zicând: Hotărât, ce am gândit se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini:
25 voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va depărta de la ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.
26 Iată hotărârea luată împotriva întregului popor, iată mâna întinsă peste toate popoarele.
27 Căci Domnul oştirilor a luat această hotărâre, şi cine I se va împotrivi? Şi mâna Lui este întinsă, şi cine o va face să se retragă?
28 În anul morţii regelui Ahaz a fost această profeţie:
29 Nu te bucura, ţară a filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă, şi rodul ei va fi un şarpe zburător.
30 Şi cei întâi-născuţi ai săracilor vor mânca, şi cei nenorociţi vor locui în siguranţă; şi îţi voi lăsa rădăcina să piară de foame, şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât.
31 Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine din nord, iar rândurile duşmanului sunt strânse.
32 Şi ce va răspunde trimişilor poporului? Că Domnul a întemeiat Sionul şi că cei întristaţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.