1 Profeţie despre Moab. Chiar în noaptea când este devastat, Ar-Moabul este nimicit. Chiar în noaptea când este devastat, Chir-Moabul este ruinat!
2 Poporul se urcă la casa dumnezeului lui, şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba, toate capetele sunt rase, şi toate bărbile tăiate.
3 Pe străzi, sunt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe, fiecare geme, coborând în lacrimi.
4 Şi Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se lamentează cu sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia; căci urcă plângând urcuşul luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
6 Căci apele Nimrim vor fi pustiite; căci iarba s-a uscat, s-a dus verdeaţa şi nu mai este nici un fir verde,
7 De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi mută averile dincolo de Pârâul Sălciilor.
8 Căci ţipetele înconjoară graniţele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.
9 Apele Dimonului vor fi pline de sânge, căci voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.