1 În ziua aceea se va cânta această cântare în ţara lui Iuda: Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură.
2 Deschideţi porţile, ca să intre poporul cel drept şi credincios.
3 Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine.
4 Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.
5 El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână.
6 Ea este călcată în picioare, de picioarele săracilor, sub paşii celor întristaţi.
7 Calea celui drept este netedă; Tu, Cel drept, Tu netezeşti cărarea celui drept.
8 Da, Te aşteptăm, Doamne, pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după amintirea Ta.
9 Sufletul meu Te doreşte noaptea; da, duhul meu Te caută cu stăruinţă înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.
10 Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea; se dedă la rău în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia Domnului.
11 Doamne, mâna Ta este ridicată: ei n-o văd! Dar vor vedea zelul Tău pentru poporul Tău şi vor fi ruşinaţi; da, focul va arde pe duşmanii Tăi.
12 Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea, căci Tu ai împlinit pentru noi toate lucrările noastre.
13 Doamne Dumnezeul nostru, alţi stăpâni afară de Tine au domnit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl vom chema.
14 Ei sunt morţi, ei nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, nu se vor mai ridica; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters amintirea.
15 Tu ai înmulţit poporul, Doamne! Ai înmulţit poporul, Ţi-ai arătat gloria; ai întins toate graniţele ţării.
16 Doamne, ei Te-au căutat în strâmtorare; au început să şoptească rugăciuni când i-ai pedepsit.
17 Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi înaintea Ta, Doamne!
18 Am conceput, am simţit dureri şi, când să naştem, am fost ca şi cum am fi născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii nu sunt născuţi.
19 Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor trezi. Treziţi-vă şi cântaţi, cei care locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă a luminilor şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.
20 Vino, poporul meu, intră în camerele tale şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!
21 Căci, iată, Domnul iese din locuinţa Lui ca să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu îi va mai acoperi pe cei ucişi.