1 Atunci Elifaz din Teman a răspuns şi a zis:
2 Se cade oare ca înţeleptul să răspundă cu înţelepciune deşartă şi să-şi umple pieptul cu vânt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută cu nimic sau cu vorbe care nu folosesc la nimic?
4 Tu nimiceşti chiar şi teama de Dumnezeu şi împiedici rugăciunea către Dumnezeu.
5 Căci vina ta învaţă gura ta, şi alegi vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura ta te condamnă; da, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Oare tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8 Ai auzit tu oare sfatul lui Dumnezeu şi din el ţi-ai însuşit înţelepciunea?
9 Ce ştii tu şi noi nu ştim? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
10 Între noi sunt cei cărunţi şi bătrâni, oameni mai avuţi de zile decât tatăl tău.
11 Oare mângâierile lui Dumnezeu erau prea puţine pentru tine, şi cuvântul Său care-ţi vorbeşte atât de blând?
12 Încotro te trage inima, şi încotro ţi se aţintesc ochii
13 de-ţi îndrepţi mânia împotriva lui Dumnezeu şi dai drumul unor astfel de cuvinte?
14 Ceeste omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie drept?
15 Iată, El n-are încredere nici în sfinţii Săi şi cerurile nu sunt curata înaintea Lui;
16 cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi coruptă – omul, care bea nedreptatea ca apa!
17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Şi vreau să-ţi spun ce am văzut,
18 ce au spus înţelepţii, auzind de la părinţii lor, şi n-au ascuns,
19 singurii cărora li se dăduse ţara şi în mijlocul cărora n-a venit nici un străin.
20 Omul cel rău este neliniştit în toate zilele vieţii lui, şi numărul anilor celui asupritor este mic.
21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: în mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22 El nu speră că va scăpa de întuneric şi vede că-l ameninţă sabia.
23 Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: Unde-i? El ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă şi se aruncă asupra lui ca un rege gata de luptă.
25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic
26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27 Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză
28 şi locuia în cetăţi ruinate, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
29 El nu se va mai îmbogăţi, şi averea lui nu va ţine; averea nu i se va mai întinde pe pământ.
30 El nu va ieşi din întuneric, flacăra îi va usca mlădiţele şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31 Să nu se încreadă în deşertăciune, înşelându-se singur, căci răul îi va fi răsplata.
32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui şi ramura lui nu va mai înverzi.
33 Va fi ca o viţă despuiată de strugurii ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci naţiunea celui nelegiuit va ajunge stearpă şi focul va mistui corturile celor ce iau mită.
35 Ei zămislesc răul şi nasc nelegiuirea, şi pântecele lor pregăteşte înşelătoria.