1 Şi în anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda.
2 El era de douăzeci şi cinci de ani când a ajuns rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Numele mamei lui era Abi, fiica lui Zaharia.
3 Şi el a făcut ce este drept înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
4 El a îndepărtat înălţimile, a dărâmat stâlpii sacri, a tăiat Astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, deoarece copiii lui Israel arseseră până în zilele acelea tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan.
5 El şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi regii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el.
6 Căci el s-a alipit de Domnul şi nu s-a depărtat de la El, ci a păzit poruncile pe care Domnul le dăduse lui Moise.
7 Şi Domnul a fost cu Ezechia; oriunde s-a dus, el a prosperat. El s-a răsculat împotriva regelui Asiriei şi nu i-a mai fost supus.
8 El a bătut pe filisteni până la Gaza împreună cu ţinuturile ei, de la turnul de pază până la cetatea cea întărită.
9 Şi în anul al patrulea al regelui Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, regele Asiriei, s-a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o.
10 Şi după trei ani a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care este al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel: atunci a fost luată Samaria.
11 Şi regele Asiriei a dus pe Israel în exil în Asiria şi i-a aşezat la Halah şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor,
12 pentru că n-au ascultat de glasul Domnului Dumnezeului lor, ci au călcat legământul Lui şi pentru că nici n-au ascultat, nici n-au împlinit tot ce poruncise Moise, slujitorul Domnului.
13 Şi în anul al paisprezecelea al regelui Ezechia, Sanherib, regele Asiriei, s-a urcat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi a pus stăpânire pe ele.
14 Şi Ezechia, regele lui Iuda, a trimis la Lachis să spună regelui Asiriei, zicând: Am greşit! Retrage-te de la mine; orice îmi vei impune, voi plăti. Şi regele Asiriei a cerut lui Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
15 Şi Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei regelui.
16 În timpul acela Ezechia, regele lui Iuda, a tăiat aurul de pe uşile templului Domnului şi de pe uşorii pe care Ezechia, regele lui Iuda, i-a poleit, şi l-a dat regelui Asiriei.
17 Atunci regele Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, împotriva regelui Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris şi pe Rabşache împreună cu o armată mare şi puternică; şi ei s-au urcat şi au venit la Ierusalim. Şi când s-au urcat, au venit şi s-au oprit lângă canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului.
18 Şi când l-au chemat pe rege, au ieşit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casa regelui, şi Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul.
19 Atunci Rabşache le-a zis: Spuneţi, vă rog, lui Ezechia: Aşa vorbeşte marele rege, regele Asiriei: Ce încredere este aceasta pe care te bizui?
20 Tu zici că ai sfat şi putere pentru război, dar sunt numai vorbe goale. Aşadar, în cine te încrezi de te răzvrăteşti împotriva mea?
21 Şi acum, iată, tu te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, în care, dacă se va rezema cineva, îşi va înţepa mâna şi o va străpunge; aşa este Faraon, regele Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el.
22 Poate îmi veţi spune: Noi ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru. Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia şi a zis lui Iuda şi Ierusalimului: Să vă închinaţi înaintea acestui altar în Ierusalim?
23 Acum deci, te sfătuiesc să dai garanţii stăpânului meu, regele Asiriei, şi eu îţi voi da două mii de cai, dacă poţi din partea ta să pui pe ei atâţia călăreţi.
24 Şi cum ai putea respinge un conducător dintre cei mai mici slujitori ai stăpânului meu şi să-ţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi?
25 Am venit eu oare fără voia Domnului împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: Urcă-te împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!
26 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah, au zis lui Rabşache: Vorbeşte, te rog, slujitorilor tăi în limba siriană, fiindcă o înţelegem; şi nu ne vorbi în limba ebraică, în auzul poporului care este pe zid.
27 Dar Rabşache le-a zis: Oare stăpânul meu m-a trimis numai la stăpânul tău şi la tine ca să vorbesc aceste cuvinte? Nu m-a trimis el oare la toţi oamenii care stau pe zid sortiţi să-şi mănânce excrementele şi să-şi bea urina cu voi?
28 Atunci Rabşache a stat şi a strigat în limba ebraică şi a vorbit, zicând: Ascultaţi cuvântul marelui rege, regele Asiriei!
29 Aşa vorbeşte regele: Să nu vă înşele Ezechia, căci el nu va putea să vă elibereze din mâna mea;
30 nici nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă facă să vă încredeţi în Domnul, zicând: Domnul ne va scăpa şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâna regelui Asiriei.
31 Să nu ascultaţi de Ezechia, căci aşa zice regele Asiriei: Faceţi pace cu mine printr-un dar şi ieşiţi afară la mine; şi mâncaţi fiecare din voi din via lui şi din smochinul lui, şi beţi fiecare din apa cisternei lui,
32 până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca ţara voastră, o ţară cu grâu şi cu vin, o ţară cu pâine şi cu vii, o ţară cu măslini şi cu miere, ca să trăiţi şi să nu muriţi. Nu ascultaţi deci de Ezechia, când vă convinge, zicând: Domnul ne va scăpa!
33 Care din dumnezeii popoarelor şi-a eliberat ţara din mâna regelui Asiriei?
34 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei şi ai Ivei? Au scăpat ei Samaria din mâna mea?
35 Care din toţi dumnezeii acestor ţări şi-au scăpat ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul să scape Ierusalimul din mâna mea?
36 Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns o vorbă, căci porunca regelui era: Să nu-i răspundeţi!
37 Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regelui, şi Şebna, secretarul, şi Ioah, fiul lui Asaf, cancelarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.