1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului.
2 El a trimis pe Eliachim, căpetenia casei regelui, şi pe Şebna, secretarul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la profetul Isaia, fiul lui Amoţ.
3 Şi ei i-au zis: Aşa vorbeşte Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de mustrare şi de blasfemie; căci copiii au ajuns să se nască, dar nu este putere pentru naştere.
4 Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi toate cuvintele lui Rabşache, pe care stăpânul său, regele Asiriei, l-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi îl va pedepsi pentru cuvintele pe care Domnul Dumnezeul tău le-a auzit. înalţă deci o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai fost lăsată.
5 Slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia.
6 Şi Isaia le-a zis: Aşa veţi zice stăpânului vostru: Aşa vorbeşte Domnul: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care M-au batjocorit slujitorii regelui Asiriei.
7 Iată, voi pune în el un duh aşa că va auzi un zvon şi se va întoarce în ţara lui; şi îl voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.
8 Rabşache s-a întors şi a găsit pe regele Asiriei luptând împotriva Libnei, căci el auzise de plecarea lui din Lachis.
9 Atunci regele Asiriei a primit următoarea veste cu privire la Tirhaca, regele Etiopiei: Iată, a ieşit ca să facă război cu tine! Aşa că el a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând:
10 Astfel veţi vorbi lui Ezechia, regele lui Iuda, zicând: Nu lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te înşele, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asiriei!
11 Iată, tu ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit cu desăvârşire; vei scăpa tu oare?
12 Oare dumnezeii popoarelor, pe care le-au nimicit părinţii mei, au scăpat ei pe Gozan, Haran, Retef si pe fiii lui Eden din Telasar?
13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvaimului, al Henei şi al Ivei?
14 Şi Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor şi a citit-o. Apoi s-a urcat în Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului.
15 Apoi Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, Cel ce locuieşti între heruvimi, Tu singur eşti Dumnezeu al tuturor împărăţiilor de pe pământ. Tu ai făcut cerul şi pământul.
16 Pleacă-Ţi urechea, Doamne, şi ascultă; deschide-Ţi ochii, Doamne, şi priveşte; şi auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul Cel viu.
17 Este adevărat, Doamne, că regii Asiriei au nimicit popoarele şi ţările lor
18 şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; pentru că ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor – lemn şi piatră. De aceea i-au nimicit.
19 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne, Te rugăm, din mâna lui, ca toate împărăţiile pământului să poată cunoaşte că Tu singur, Doamne, eşti Dumnezeu.
20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia, zicând: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Am auzit ceea ce M-ai rugat cu privire la Sanherib, regele Asiriei.
21 Acesta este cuvântul pe care l-a spus Domnul despre el: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi râde de tine; fiica Ierusalimului a dat din cap înapoia ta!
22 Pe cine ai batjocorit şi ai blasfemat tu? Şi împotriva cui ai ridicat glasul şi ţi-ai înălţat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin mesagerii tăi ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: Cu mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului; voi tăia cedrii lui cei mai înalţi şi chiparoşii lui cei mai aleşi; voi intra până la locuinţele sale cele mai îndepărtate şi în pădurea lui care este ca o livadă roditoare.
24 Eu am săpat şi am băut ape străine şi cu tălpile picioarelor mele am secat toate râurile Egiptului.
25 N-ai auzit că Eu de mult am făcut acest lucru şi că l-am hotărât din vremurile străvechi? Acum însă am făcut să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi fortificate în mormane de dărâmături.
26 De aceea locuitorii lor au fost fără putere, au fost îngroziţi şi făcuţi de ruşine; au fost ca iarba de pe câmp şi ca ierburile verzi, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de creştere.
27 Dar ştiu când stai jos, când ieşi şi când intri, şi când eşti furios împotriva Mea.
28 Pentru că furia ta împotriva Mea şi pentru că aroganţa ta au ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale şi zăbala Mea în buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.
29 Acesta îţi va fi semnul: Anul acesta veţi mânca doar ce creşte de la sine; şi în al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase; dar în al treilea an să semănaţi, să seceraţi, să plantaţi vii şi să mâncaţi din rodul lor.
30 Şi rămăşiţa care va scăpa din casa lui Iuda va prinde iarăşi rădăcini dedesubt şi va da rod deasupra.
31 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din Muntele Sionului cei ce vor scăpa. Râvna Domnului va face lucrul acesta.
32 De aceea, aşa vorbeşte Domnul cu privire la regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea, nu va sta înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica împotriva ei întărituri de asediu.
33 Se va întoarce pe acelaşi drum pe care a venit, şi nu va intra în această cetate, zice Domnul.
34 Căci Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s-o salvez, din cauza Mea şi din cauza slujitorului Meu David.
35 În noaptea aceea a ieşit Îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când locuitorii s-au sculat dimineaţa, iată, toate trupurile asirienilor zăceau moarte.
36 Atunci Sanherib, regele Asiriei, a plecat şi s-a întors acasă; şi a locuit în Ninive.
37 Şi s-a întâmplat că, pe când se închina în templul dumnezeului său Nisroc, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.