1 Şi Isus a mai spus ucenicilor Săi: Era un om bogat care avea un administrator, şi acesta a fost învinuit înaintea sa că-i risipeşte bunurile.
2 Şi după ce l-a chemat, i-a zis: Ce aud vorbindu-se despre tine? Dă socoteală de administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator.
3 Şi administratorul şi-a zis în sine: Ce voi face căci stăpânul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4 Ştiu ce voi face ca, atunci când voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor.
5 Şi chemând la el pe fiecare din datornicii domnului său, a zis celui dintâi: Cât datorezi domnului meu?
6 El a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Şi el i-a zis: Ia-ţi actele, şi stai repede şi scrie cincizeci.
7 Apoi a zis altuia: Dar tu, cât datorezi? Şi el a zis: O sută de măsuri de grâu. Şi el i-a zis: Ia-ţi actele, şi scrie optzeci.
8 Şi stăpânul a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu dibăcie. Deoarece fiii lumii acesteia, faţă de generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
9 Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi sfârşi, să fiţi primiţi în corturile veşnice.
10 Cel ce este credincios în puţine lucruri, este credincios şi în multe; şi cel ce este nedrept în puţine lucruri, este nedrept şi în multe;
11 De aceea, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa pe cele adevărate?
12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13 Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni, căci, sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
14 Şi Fariseii, care erau iubitori de bani, auzeau şi ei toate aceste lucruri, şi îşi băteau joc de El.
15 Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; şi ceea ce este preţios între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16 Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace împărăţia lui Dumnezeu este predicată şi fiecare dă năvală spre ea.
17 Căci este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă un singur semn de la o literă din Lege;
18 Oricine îşi lasă soţia şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea lăsată de bărbat, comite adulter;
19 Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi în mătase, şi zi de zi se veselea în strălucire.
20 Şi un sărac plin de bube, numit Lazăr, era aruncat înaintea uşii sale.
21 Şi dorea să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
22 Şi săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat.
23 Şi pe când era el în chinuri în Hades, şi-a ridicat ochii şi a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.
24 El a strigat şi a zis: Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr ca să-şi pună vârful degetului său în apă, şi să-mi răcorească limba; căci mă chinui în această văpaie.
25 Dar Avraam a zis: Fiule! adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai primit din plin cele bune, şi Lazăr, la fel, pe cele rele. Dar acum el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26 Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este pusă o prăpastie mare, aşa ca aceia care ar vrea să treacă de aici la voi, să nu poată, nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27 Şi el a zis: Te rog atunci, părinte, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu,
28 căci am cinci fraţi, şi el să le mărturisească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29 Avraam i-a zis: Au pe Moise şi pe profeţi; să-i asculte pe ei!
30 Dar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.
31 Şi Avraam i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor fi convinşi nici chiar de s-ar scula cineva din morţi.