1 Şi Isus a zis ucenicilor Săi: Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de cel prin care vin!
2 Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
3 Luaţi seama la voi înşivă. Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l; şi dacă se pocăieşte, iartă-l;
4 Şi dacă de şapte ori pe zi păcătuieşte împotriva ta şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc, tu să-l ierţi.
5 Şi apostolii au zis Domnului: Măreşte-ne credinţa!
6 Dar Domnul a zis: Dacă aţi avea credinţă numai cât un bob de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.
7 Dar care dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paşte oile, îi va zice îndată când vine de la câmp: Vino şi stai la masă?
8 Nu-i va zice mai degrabă: Pregăteşte-mi ce să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu, şi după aceea vei mânca şi vei bea tu.
9 Va mulţumi el sclavului aceluia pentru că sclavul a făcut ce i s-a poruncit? Nu cred.
10 Tot aşa şi voi, când veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte sclavi netrebnici, căci am făcut doar ce eram datori să facem;
11 Şi pe când mergea El spre Ierusalim, a trecut prin mijlocul Samariei şi Galileii.
12 Şi intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe.
13 Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi.
14 Şi El văzându-i, le-a zis: Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor. Şi pe când mergeau, au fost curăţaţi.
15 Şi unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors şi a glorificat pe Dumnezeu cu glas tare.
16 Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, şi I-a mulţumit; şi el era un samaritean.
17 Isus a răspuns şi a zis: Oare nu zece au fost curăţaţi? Dar cei nouă, unde sunt?
18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu?
19 Şi El i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
20 Când a fost întrebat de Farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, El le-a răspuns şi a zis: împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să atragă privirile.
21 Nici nu vor zice: Iat-o aici, sau iat-o acolo. Căci iată, împărăţia lui Dumnezeu este în voi;
22 Şi El a zis ucenicilor: Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi nu o veţi vedea.
23 Şi ei vă vor zice: Iat-o aici, sau iat-o acolo; să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
24 Căci aşa cum fulgerul, când luminează, străluceşte de sub un capăt al cerului până sub celălalt capăt al cerului, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa;
25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie.
26 Şi cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului omului;
27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.
28 Tot aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot; ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau,
29 dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit pe toţi;
30 Tot la fel va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.
31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi bunurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; şi cel de la câmp, de asemenea, să nu se întoarcă.
32 Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot;
33 Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va păstra;
34 Vă spun că, în noaptea aceea doi inşi vor fi în acelaşi pat: unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
35 două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată;
36 doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul lăsat.
37 Şi răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde Doamne? Şi El le-a zis: Unde va fi trupul, acolo se vor aduna vulturii.