1 Şi El le-a spus o parabolă ca să le arate că trebuie să se roage totdeauna şi să nu se lase,
2 zicând: într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi pe om nu-l respecta.
3 Şi în cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el, zicând: Fă-mi dreptate şi scapă-mă de pârâşul meu.
4 Şi multă vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar până la urmă şi-a zis în sine: Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem şi pe om nu-l respect,
5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul;
6 Şi Domnul a zis: Auziţi ce-a zis judecătorul nedrept?
7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El zi şi noapte, deşi este îndelung răbdător faţă de ei?
8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?
9 El a mai spus şi parabola aceasta unora care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10 Doi oameni se duceau la templu să se roage; unul era un Fariseu şi celălalt un vameş.
11 Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi ceilalţi oameni, jefuitori, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta.
12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13 Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să-i ridice spre cer, ci se lovea în piept, zicând: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!
14 Eu vă spun, mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă justificat, decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi umilit; şi cine se umileşte va fi înălţat.
15 Şi ei I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei, dar când au văzut ucenicii lucrul acesta i-au certat pe cei care-i aduceau.
16 Dar Isus i-a chemat la El şi a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei!
17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.
18 Şi unul din conducători L-a întrebat, zicând: Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
19 Isus i-a zis: De ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: să nu comiţi adulter, să nu omori, să nu furi, să nu faci o mărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;
21 Şi el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
22 Când a auzit Isus aceste lucruri, i-a zis: Totuşi îţi mai lipseşte un lucru; vinde tot ce ai, împarte săracilor, şi vei avea o comoară în cer, şi vino şi urmează-Mă.
23 Dar el, când a auzit aceste lucruri, s-a supărat foarte tare, căci era foarte bogat.
24 Şi când a văzut Isus că s-a întristat foarte tare, a zis: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!
25 Căci mai uşor este să intre o cămilă prin urechea acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi cei ce au auzit, au zis: Atunci cine va fi mântuit?
27 Dar El a zis: Lucrurile care sunt imposibile la oameni, sunt posibile la Dumnezeu.
28 Şi Petru a zis: Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.
29 Şi El le-a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30 şi să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în lumea viitoare, viaţă veşnică.
31 Şi luând cu Sine pe cei doisprezece, El le-a zis: Iată, ne suim la Ierusalim şi vor fi împlinite toate lucrurile care au fost scrise de profeţi despre Fiul omului;
32 căci El va fi dat Neamurilor, şi va fi batjocorit, şi va fi insultat, şi va fi scuipat;
33 şi după ce-L vor biciui, îl vor omorî; şi a treia zi El va învia.
34 Dar ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, şi cuvântul acesta era ascuns pentru ei, şi nu înţelegeau nimic din cele spuse.
35 Şi pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum şi cerşea.
36 Când a auzit mulţimea trecând, a întrebat ce era.
37 Şi ei i-au spus că trecea Isus, nazarineanul.
38 Şi el a strigat, zicând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39 Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine!
40 Şi Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi când s-a apropiat, El l-a întrebat,
41 zicând: Ce vrei să-ţi fac? Şi el a zis: Doamne, să-mi primesc vederea.
42 Atunci Isus i-a zis: Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a mântuit;
43 Şi îndată el şi-a primit vederea şi a urmat pe Isus glorificând pe Dumnezeu. Şi tot poporul, când a văzut cele întâmplate, a dat glorie lui Dumnezeu.