1 Şi într-una din zilele acelea, când El învăţa pe popor în templu şi vestea Evanghelia, au venit marii preoţi şi cărturarii cu bătrânii,
2 şi I-au vorbit, zicând: Spune-ne cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri, sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?
3 Dar El a răspuns şi le-a zis: Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi:
4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5 Şi ei cugetau în ei înşişi, zicând: Dacă zicem: Din cer, va zice: Atunci de ce nu I-aţi crezut?
6 Şi dacă zicem: De la oameni, tot poporul ne va omorî cu pietre, căci ei sunt convinşi că Ioan era un profet.
7 Şi ei au răspuns că nu ştiu de unde era.
8 Şi Isus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
9 Şi El a început să spună mulţimii această parabolă: Un om a plantat o vie şi a lăsat-o unor viticultori, şi a plecat din ţară pentru multă vreme.
10 Şi la vremea potrivită a trimis la viticultori un sclav ca să-i dea ceva din rodul viei, dar viticultorii I-au bătut şi I-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11 Şi el a mai trimis un alt sclav; dar ei I-au bătut şi pe acela, şi batjocorindu-l, l-au trimis înapoi fără nimic.
12 Şi el a trimis pe al treilea; ei I-au rănit şi pe acela şi I-au scos afară.
13 Atunci stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că văzându-l, îl vor respecta.
14 Dar, când l-au văzut viticultorii s-au sfătuit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omoram, ca moştenirea să fie a noastră!
15 Şi I-au scos afară din vie şi I-au omorât. De aceea, ce le va face stăpânul viei?
16 El va veni şi va nimici pe viticultorii aceia şi via o va da altora. Când au auzit aceasta, ei au zis: Nicidecum!
17 Şi El S-a uitat la ei şi a zis: Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie capul unghiului;
18 oricine cade peste piatra aceasta, va fi zdrobit, dar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?
19 Şi chiar în ceasul acela, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să-L prindă, dar se temeau de oameni; căci ştiau că a zis această parabolă împotriva lor.
20 Ei Îl pândeau şi au trimis spioni care se prefăceau a fi oameni drepţi, ca să-L prindă în cuvintele Lui şi să-L dea pe mâna puterii şi a autorităţii guvernatorului;
21 Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi că nu cauţi la faţa omului, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr:
22 se cuvine a plăti taxe Cezarului, sau nu?
23 Dar El, le-a înţeles viclenia şi le-a zis: De ce Mă ispitiţi?
24 Arătaţi-Mi un dinar. Ale cui sunt portretul şi inscripţia de pe el? Ei au răspuns şi au zis: Ale Cezarului.
25 Şi El le-a zis: Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.
26 Dar ei nu L-au putut prinde cu vorba în faţa poporului; şi miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
27 Şi unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat de El şi L-au întrebat,
28 zicând: Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: Dacă moare fratele cuiva având soţie, şi moare fără copii, fratele lui să-i ia soţia, şi să ridice urmaş fratelui Său;
29 Erau deci şapte fraţi; şi primul şi-a luat o soţie, şi a murit fără copii.
30 Şi a luat-o al doilea de soţie şi a murit fără copii.
31 A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
32 În cele din urmă a murit şi femeia.
33 Deci, la înviere a căruia dintre ei va fi ea soţie? Fiindcă toţi şapte au avut-o de soţie.
34 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Fiii acestui veac se însoară şi se mărită,
35 dar cei găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu vor fi daţi în căsătorie,
36 nici nu vor mai putea muri, căci vor fi ca îngerii, şi ei sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii;
37 Iar că morţii sunt înviaţi a arătat însuşi Moise în locul unde scrie despre rug când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.
38 Căci El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi trăiesc.
39 Şi unii din cărturari au răspuns şi au zis: Învăţătorule, ai vorbit bine.
40 Dar, după aceea, n-au mai îndrăznit să-L întrebe nimic.
41 Şi El le-a zis: Cum zic ei că Cristos este Fiul lui David?
42 Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
43 până voi pune pe duşmanii tăi aşternut sub picioarele Tale.
44 Deci David îl numeşte Domn; cum deci este El fiul lui?
45 Atunci a zis ucenicilor Săi în auzul întregului popor:
46 Păziţi-vă de cărturarii cărora le place a umbla în haine lungi, şi iubesc saluturile în pieţe şi primele scaune în sinagogi şi locurile de onoare la petreceri,
47 mâncând casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. Aceştia vor primi o mai aspră condamnare.