1 Şi sărbătoarea Azimilor, numită Paştele, se apropia;
2 Şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să omoare pe Isus; căci se temeau de popor.
3 Şi Satana a intrat în Iuda, pe nume Iscarioteanul, care era numărat între cei doisprezece.
4 Şi mergând, a vorbit cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpitanii cum să-L dea în mâinile lor.
5 Şi ei s-au bucurat şi au căzut de acord să-i dea bani.
6 Şi el a promis şi căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor, în lipsa mulţimii.
7 Şi a venit ziua Azimilor, în care trebuia să fie jertfite Paştele;
8 Şi El a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Duceţi-vă şi pregătiţi-ne Paştele, ca să le mâncăm.
9 Dar ei I-au zis: Unde vrei să le pregătim?
10 Şi El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,
11 şi spuneţi stăpânului casei: învăţătorul îţi zice: Unde este camera de oaspeţi în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?
12 Şi vă va arăta o cameră mare de sus, gata pregătită; acolo să pregătiţi.
13 Şi mergând, ei au găsit aşa cum le spusese; şi au pregătit Paştele.
14 Când a sosit timpul, El a stat la masă, şi cei doisprezece apostoli împreună cu El.
15 Şi El le-a zis: Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de a suferi.
16 Căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca până ce nu se vor împlini în împărăţia lui Dumnezeu.
17 Apoi a luat un pahar şi, mulţumind pentru el, a zis: Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;
18 pentru că vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până va veni împărăţia lui Dumnezeu.
19 Apoi a luat o pâine, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o lor, zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea Mea!
20 Tot astfel le-a dat şi paharul după ce au mâncat, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi;
21 Dar iată, mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masă.
22 Şi Fiul omului se duce precum este hotărât; dar vai de omul acela prin care este El vândut!
23 Şi au început a se întreba unul pe altul care dintre ei să fie acela care va face lucrul acesta.
24 Şi a fost o ceartă între ei ca să ştie care dintre ei să fie socotit cel mai mare.
25 Şi El le-a zis: Regii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei ce au autoritate peste ele sunt chemaţi binefăcători.
26 Dar între voi să nu fie aşa, ci cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai tânăr, şi cel ce conduce, ca acela care slujeşte.
27 Căci care este mai mare; cel ce stă la masă sau cel ce slujeşte? Nu este cel care stă la masă? Şi totuşi Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte;
28 Dar voi sunteţi acei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele;
29 Şi Eu vă dau împărăţia aşa cum Mi-a dat-o şi Mie Tatăl,
30 ca voi să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea, şi să staţi pe scaune judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel;
31 Şi Domnul a zis: Simone, Simone, iată, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu.
32 Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu piară credinţa ta; şi după ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi!
33 Şi el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar şi la închisoare şi la moarte.
34 Şi Isus i-a zis: Petru, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.
35 Şi El le-a zis: Când v-am trimis fără pungă şi fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? Şi ei au zis: De nimic;
36 Atunci El le-a zis: Acum, cine are o pungă, s-o ia; şi la fel şi traista, şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una.
37 Căci vă spun că aceste cuvinte scrise trebuie să fie împlinite în Mine: El a fost socotit în numărul celor fărădelege; căci lucrurile privitoare la Mine au un sfârşit.
38 Atunci ei au zis: Doamne, iată, aici sunt două săbii. Şi El le-a zis: Este de ajuns.
39 Şi după ce a ieşit, S-a dus ca de obicei spre Muntele Măslinilor; şi ucenicii Lui L-au urmat;
40 Şi când a ajuns la locul acela, El le-a zis: Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită;
41 Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi Se ruga,
42 zicând: Tată, dacă voieşti, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!
43 Atunci I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L.
44 Şi fiind în agonie, Se ruga şi mai fierbinte; şi sudoarea Lui s-a făcut ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
45 Când S-a sculat de la rugăciune, şi a venit la ucenicii Săi, i-a găsit adormiţi de întristare.
46 Şi El le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită;
47 Şi pe când vorbea, iată că venea o mulţime, şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Isus ca să-L sărute.
48 Şi Isus i-a zis: Iuda, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?
49 Cei ce erau în jurul Lui, văzând ce se întâmplă, I-au zis: Doamne, să lovim cu sabia?
50 Şi unul din ei a lovit pe sclavul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus a răspuns şi a zis: Lăsaţi! Până aici! Şi El i-a atins urechea şi l-a vindecat.
52 Şi Isus a zis preoţilor celor mai de seamă, căpitanilor templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: Aţi ieşit ca după un hoţ, cu săbii şi cu ciomege?
53 Când eram cu voi zi de zi în templu, n-aţi pus mâna pe Mine; dar acesta este ceasul vostru, şi puterea întunericului.
54 După ce L-au arestat, L-au adus şi L-au condus în casa marelui preot. Şi Petru îl urma de departe.
55 Au aprins un foc în mijlocul curţii, şi au stat împreună. Petru stătea şi el în mijlocul lor.
56 O slujnică, văzându-l pe când stătea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: Şi omul acesta era cu El!
57 Dar el s-a lepădat de El, zicând: Femeie, nu-L cunosc!
58 Şi după o vreme, l-a văzut altul şi i-a zis: Şi tu eşti unul dintre ei. Dar Petru a zis: Omule, nu sunt!
59 Şi după ce a trecut cam o oră, un altul întărea cu convingere, zicând: într-adevăr, şi omul acesta era cu El, căci este galileean.
60 Dar Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui! Şi îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
61 Şi Domnul S-a întors şi S-a uitat la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de Cuvântul Domnului, cum îi zisese: Înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori;
62 Şi ieşind afară, a plâns cu amar.
63 Şi oamenii, care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau, bătându-L.
64 Şi legându-L la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: Profeţeşte, cine este cel care te-a lovit?
65 Şi spuneau împotriva Lui multe alte batjocuri.
66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat împreună bătrânii poporului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, şi L-au dus la sinedriul lor, zicând:
67 Dacă eşti Tu Cristosul, spune-ne. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
68 şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde nici nu Mă veţi elibera.
69 De acum încolo Fiul omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Şi ei au zis cu toţii: Deci Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El le-a răspuns: Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.
71 Şi ei au zis: Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.