1 Şi toată mulţimea lor s-a ridicat şi L-a dus la Pilat.
2 Şi au început să-L acuze, zicând: Pe omul Acesta L-am găsit răzvrătind naţiunea şi oprind-o să plătească taxe Cezarului şi zicând că El este Cristos, Regele;
3 Şi Pilat L-a întrebat, zicând: Eşti Tu Regele Iudeilor? Şi El i-a răspuns şi a zis: Da, sunt, după cum zici şi tu.
4 Atunci Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi mulţimii: Nu găsesc nici o vină în omul acesta;
5 Dar ei insistau, zicând: El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul Acesta este galileean.
7 Şi când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el la Ierusalim în zilele acelea,
8 Şi când a văzut Irod pe Isus s-a bucurat mult, căci dorea de mult să-L vadă, pentru că auzise multe despre El, şi spera să vadă vreun semn făcut de El.
9 Şi el I-a pus întrebări în multe cuvinte, dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10 Şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau şi Îl acuzau cu înfierbântare.
11 Şi Irod, cu ostaşii lui, bătându-şi joc de El şi dispreţuindu-L, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat.
12 În ziua aceea Irod şi Pilat s-au împrietenit, căci înainte era duşmănie între ei;
13 Şi Pilat a chemat pe preoţii cei mai de seamă, pe conducători şi pe popor
14 şi le-a zis: Mi-aţi adus acest om ca pe unul care răzvrăteşte poporul la răscoală; şi iată, după ce L-am cercetat înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care îl acuzaţi;
15 Şi nici Irod nu I-a găsit nici o vină, căci v-am trimis la El, şi iată, nimic care să merite moartea n-a fost făcut de El.
16 De aceea, după ce-L voi pedepsi, eu îl voi elibera.
17 La fiecare sărbătoare a Paştilor Pilat trebuia să le elibereze un întemniţat.
18 Dar ei au strigat cu toţii deodată, zicând: Ia-l pe Acesta şi eliberează-ni-l pe Baraba!
19 Care fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
20 De aceea, Pilat, dorind să-L elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.
21 Dar ei strigau, zicând: Crucifică-L, crucifică-L!
22 Şi el le-a zis a treia oară: Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. De aceea, după ce-L voi pedepsi, îl voi elibera.
23 Dar ei insistau cu glas tare ca El să fie crucificat. Şi strigătele lor şi ale marilor preoţi au biruit.
24 Şi Pilat a hotărât să fie împlinită cererea lor.
25 Şi el le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a lăsat în voia lor.
26 Şi pe când îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care venea de la câmp şi i-au pus crucea în spate ca s-o ducă după Isus.
27 Şi după El mergea o mulţime mare de popor şi de femei care se văitau şi îl plângeau.
28 Şi întorcându-Se spre ele, Isus a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi pentru voi însevă şi pentru copiii voştri.
29 Căci iată, vin zile în care vor zice: Binecuvântate sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.
30 Atunci vor începe a zice munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!
31 Căci dacă lemnului verde îi fac ei aceste lucruri, ce se va face cu cel uscat?
32 Şi cu El mai erau aduşi şi alţi doi făcători de rele, ca să fie omorâţi;
33 Şi când au ajuns la locul numit Căpăţâna, L-au crucificat acolo, împreună cu făcătorii de rele; unul la dreapta şi altul la stânga;
34 Şi Isus a zis: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Şi ei au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi;
35 Şi poporul stătea şi privea, şi, împreună cu ei, conducătorii îşi băteau joc, şi ziceau: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Cristosul, Alesul lui Dumnezeu!
36 Şi ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El, se apropiau de El, şi îi dădeau oţet;
37 şi ziceau: Dacă eşti Tu Regele Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!
38 Şi deasupra Lui era şi o inscripţie scrisă cu litere greceşti, şi latineşti, şi evreieşti: ACESTA ESTE REGELE IUDEILOR.
39 Şi unul dintre tâlharii crucificaţi îşi bătea joc de El, zicând: Dacă eşti Tu Cristos, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, şi pe noi!
40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi nici de Dumnezeu, tu care eşti sub aceeaşi judecată?
41 Pentru noi este drept, căci noi primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar omul Acesta n-a făcut nimic rău.
42 Şi el a zis lui Isus: Adu-Ţi aminte de Mine, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta!
43 Şi Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
44 Şi era cam în a şasea oră, şi s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ora a noua;
45 şi soarele s-a întunecat; şi perdeaua templului a fost ruptă în două.
46 Şi strigând cu voce tare, Isus a zis: Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul. Şi după ce a spus acestea, Şi-a dat duhul.
47 Centurionul, când a văzut ce se întâmplase, a glorificat pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat omul acesta era drept!
48 Şi toate mulţimile care veniseră la priveliştea aceea, când au văzut cele întâmplate, s-au întors bătându-se în piept.
49 Dar toţi cunoscuţii Lui şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind aceste lucruri de la distanţă.
50 Şi iată, un bărbat, numit Iosif, care era un sfetnic, om bun şi drept,
51 nu căzuse de acord cu sfatul şi fapta lor. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu.
52 El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
53 Şi dându-L jos, L-a înfăşurat într-o pânză de în şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.
54 Şi era ziua pregătirii, şi se apropia Sabatul;
55 Dar şi femeile care veniseră cu El din Galileea, L-au urmat şi au văzut mormântul şi cum I-a fost pus trupul.
56 Şi după ce s-au întors, au pregătit arome şi uleiuri. Şi în ziua de Sabat s-au odihnit potrivit poruncii.