1 Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui.
2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric şi nu în lumină.
3 Număr împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna, toată ziua.
4 Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi cu durere.
6 M-a făcut să locuiesc în întuneric, ca pe cei morţi de mult timp.
7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile, m-a rupt în bucăţi şi m-a devastat.
12 Şi-a încordat arcul şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.
13 El a făcut ca săgeţile din tolba Lui să intre în lăuntrul meu.
14 Am ajuns de râsul poporului meu şi toată ziua sunt pus de ei în cântece de batjocură.
15 M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.
17 Mi-a luat pacea, nu mai cunosc prosperitatea.
18 Şi am zis: S-au dus puterea mea şi speranţa mea în Domnul.
19 Adu-Ţi aminte de necazul şi de rătăcirea mea, de pelin şi de otravă!
20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele şi este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai sper.
22 Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă: mare este credincioşia Ta!
24 Domnul este partea mea, zice sufletul meu; de aceea sper în El.
25 Domnul este bun cu cine speră în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere mântuirea Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinereţea lui.
28 Să stea singur şi să tacă, pentru că El i l-a pus pe gât;
29 să-şi umple gura cu ţărână, dacă în aceasta mai poate fi vreo speranţă;
30 să dea obrazul celui care-l loveşte, şi să se sature de batjocură.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna;
32 ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare;
33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte de bunăvoie pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioare toţi prizonierii unei ţări,
35 când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
36 când este nedreptăţit un om în cauza lui, nu vede Domnul?
37 Cine spune un lucru şi se întâmplă, fără ca Domnul să-l fi poruncit?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt şi răul şi binele?
39 De ce să se plângă omul cât trăieşte? Să se plângă oare de pedeapsa pentru păcatele lui?
40 Să luăm seama la căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălţăm inimile şi mâinile spre Dumnezeul din ceruri:
42 Am păcătuit şi am fost răzvrătiţi; Tu nu ne-ai iertat!
43 Te-ai acoperit cu mânia şi ne-ai urmărit, ai ucis fără cruţare.
44 Te-ai învăluit într-un nor, ca rugăciunea să nu străbată la Tine.
45 Ne-ai făcut o lepădătură şi un gunoi printre popoare.
46 Toţi duşmanii noştri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază şi de groapă am avut parte, de devastare şi de ruină.
48 Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din cauza prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topeşte ochiul în lacrimi, necurmat şi fără odihnă,
50 până ce Domnul va privi din ceruri şi va vedea.
51 Ochiul îmi mâhneşte sufletul, pentru toate fiicele cetăţii mele.
52 Cei care mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Mi-au retezat viaţa într-o groapă şi au aruncat cu piatra asupra mea.
54 Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: Sunt pierdut!
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi la strigătele mele.
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: Nu te teme!
58 Doamne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate!
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit insultele, toate închipuirile lor împotriva mea,
62 buzele duşmanilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmăreşte-i în mânia Ta şi şterge-i de sub cerurile Domnului.