1 Şi Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole, zicând:
2 Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său.
3 Şi a trimis pe sclavii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
4 A trimis iarăşi pe alţi sclavi, zicând: Spuneţi celor care au fost invitaţi: Iată, am pregătit prânzul meu; juncile şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.
5 Dar ei, fără să le pese de invitaţia lui, au plecat: unul la pământul lui şi altul la negustoria lui.
6 Şi ceilalţi au pus mâna pe sclavi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.
7 Şi regele, când a auzit, s-a mâniat şi a trimis armatele sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Atunci le-a zis sclavilor săi: Nunta este gata, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.
9 De aceea, duceţi-vă la răspântiile drumurilor şi pe câţi îi veţi găsi, invitaţi-i la nuntă.
10 Şi sclavii aceia au ieşit la răspântii de drumuri şi i-au adunat pe toţi acei pe care i-au găsit, şi buni şi răi; şi sala de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
11 Când a venit regele să vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă;
12 Şi el i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă? Omul acela n-a putut zice nimic.
13 Atunci regele a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi;
15 Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus în cuvântul Lui.
16 Şi ei au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodienii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că Tu înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr, şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
17 De aceea, spune-ne, ce crezi? Se cade să plătim taxe lui Cezar sau nu?
18 Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: Pentru ce Mă ispitiţi, prefăcuţilor?
19 Arătaţi-Mi moneda pentru taxe. Şi ei I-au adus un dinar.
20 Şi El le-a zis: Ale cui sunt portretul şi inscripţia de pe el?
21 Ei I-au zis: Ale lui Cezar. Atunci El le-a zis: Daţi deci lui Cezar lucrurile care sunt ale lui Cezar şi lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu.
22 Şi, auzind cuvintele acestea, ei s-au mirat şi, lăsându-L, au plecat.
23 În aceeaşi zi, au venit la Isus nişte Saduchei, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat,
24 zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe soţia fratelui său şi să-i ridice urmaş;
25 Erau, deci, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a căsătorit şi a murit şi, fiindcă nu avea copii, a lăsat fratelui său pe soţia lui.
26 Tot aşa şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
27 Şi la urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
28 La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea, fiindcă toţi au avut-o de soţiei
29 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!
30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer;
31 Dar, cât priveşte învierea morţilor, n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii;
33 Şi mulţimile care ascultau erau uimite de învăţătura Lui.
34 Dar Fariseii, auzind că El a închis gura Saducheilor, s-au adunat împreună
35 şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, L-a întrebat ca să-L ispitească, zicând:
36 Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Dar Isus i-a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.
38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39 Şi a doua este asemenea ei: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi;
40 În aceste două porunci stau toată Legea şi Profeţii!
41 Pe când erau Fariseii adunaţi laolaltă, Isus i-a întrebat,
42 zicând: Ce credeţi voi despre Cristosul? Al cui Fiu este El? Ei I-au zis: Al lui David.
43 El le-a zis: Cum atunci David, vorbind în Duhul, îl numeşte Domn?, zicând:
44 Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe duşmanii Tăi aşternut sub picioarele Tale;
45 Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?
46 Şi nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt, nici n-a mai îndrăznit cineva din ziua aceea să-I mai pună întrebări.