1 Balaam a zis lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.
2 Balac a făcut cum spusese Balaam;şi Balac şi Balaam au adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.
3 Balaam a zis lui Balac: Stai lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte;şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune. Şi s-a dus pe un loc înalt.
4 Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam şi Balaam I-a zis: Am ridicat şapte altare şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi câte un berbec.
5 Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi a zis: Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.
6 Balaam s-a întors la Balac şi, iată, el stătea lângă arderea lui de tot, el şi toţi conducătorii Moabului.
7 Balaam şi-a rostit profeţia şi a zis: Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Regele Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând: Vino şi blestemă-mi pe Iacov! Vino şi defăimează-mi pe Israel!
8 Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defăimez eu pe cel ce nu-l defăimează Domnul?
9 Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, şi nu este socotit între naţiuni.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor drepţi şi sfârşitul meu să fie ca al lor!
11 Balac a zis lui Balaam: Ce mi-ai făcut? Te-am luat ca să blestemi pe duşmanul meu şi iată că tu l-ai binecuvântat!
12 El a răspuns şi a zis: Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?
13 Balac i-a zis: Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi în întregime. Şi de acolo să mi-l blestemi.
14 Aşa că l-a dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit şapte altare şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.
15 Şi Balaam a zis lui Balac: Stai aici lângă arderea ta de tot şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.
16 Domnul a venit înaintea lui Balaam, i-a pus cuvinte în gură şi i-a zis: Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.
17 Şi Balaam s-a întors la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu conducătorii Moabului. Şi Balac i-a zis: Ce ţi-a spus Domnul?
18 Balaam a rostit profeţia şi a zis: Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19 Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-i pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a promis, oare nu va împlini?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot schimba.
21 El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, Şi strigătul unui Rege este în mijlocul lor.
22 Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria lui este pentru el ca aceea a bivolului.
23 Nu există blestem împotriva lui Iacov, Nici nu există vreo vrăjitorie împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
24 Iată, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă până ce n-a mâncat prada, Şi n-a băut sângele celor ucişi.
25 Balac a zis lui Balaam: Nu-l blestema, dar nici nu-l binecuvânta!
26 Dar Balaam a răspuns şi a zis lui Balac: Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?
27 Balac a zis lui Balaam: Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!
28 Balac a dus pe Balaam pe vârful Muntelui Peor, care este cu faţa spre deşert,
29 Şi Balaam a zis lui Balac: Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!
30 Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.