1 Un răspuns blând potoleşte mânia, dar un cuvânt aspru aprinde mânia.
2 Limba înţelepţilor dă preţ cunoştinţei, dar gura nesocotiţilor împrăştie nebunie.
3 Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar când este stricată, ea zdrobeşte sufletul.
5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cel ce ia seama la mustrare ajunge înţelept.
6 în casa celui drept este mare belşug, dar în câştigul celui rău este tulburare.
7 Buzele înţelepţilor seamănă cunoştinţa, dar inima celor nebuni nu face aşa.
8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.
9 Calea celui rău este o urâciune pentru Domnul, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.
10 Cel ce părăseşte cărarea este aspru corectat şi cel ce urăşte mustrarea va muri.
11 Iadul şi Nimicirea sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12 Batjocoritorului nu-i place de cel care îl mustră, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
13 O inimă bună înseninează faţa, dar când inima este tristă duhul este zdrobit.
14 Inima celor pricepuţi caută cunoştinţa, dar gura nesocotiţilor se hrăneşte din nebunie.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are o petrecere necurmată.
16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare.
17 Mai bine un prânz de verdeţuri unde este dragoste, decât un bou îngrăşat unde este ură.
18 Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cel ce este încet la mânie potoleşte neînţelegerea,
19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un om nebun dispreţuieşte pe mama sa.
21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.
22 Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul, dar se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori.
23 Omul se bucură să dea un răspuns cu gura lui; şi ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la iad, care este jos.
25 Domnul surpă casele celor mândri, dar întăreşte graniţele văduvei.
26 Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele curate sunt cuvinte plăcute.
27 Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împrăştie răutăţi.
29 Domnul este departe de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, veştile bune întăresc oasele.
31 Urechea care ia aminte la mustrarea care duce la viaţă, va rămâne printre înţelepţi.
32 Cel care leapădă disciplina îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel care ascultă mustrarea capătă pricepere.
33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi umilinţa merge înaintea gloriei.