1 Şi apoi mi s-a dat o trestie asemenea unui toiag şi mi s-a zis: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.
2 Dar curtea de afară a templului las-o la o parte şi n-o măsura, căci a fost dată Neamurilor. Şi ele vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni;
3 Şi voi da celor doi martori ai mei să profeţească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.
5 Şi dacă voieşte cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care mistuie pe duşmanii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să fie omorât în felul acesta.
6 Aceştia au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor; şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.
7 Şi când îşi vor termina mărturia lor, fiara care se ridică din Adânc va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.
8 Şi trupurile lor moarte vor zăcea pe strada cetăţii celei mari, care spiritual este numită Sodoma şi Egipt, unde a fost crucificat şi Domnul nostru.
9 Şi oameni din orice popor, din orice seminţie, de orice limbă şi din orice neam vor privi trupurile lor moarte trei zile şi jumătate şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.
10 Şi cei care locuiesc pe pământ se vor bucura şi vor fi plini de veselie pentru ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi chinuiseră pe locuitorii de pe pământ;
11 Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei care-i priveau.
12 Şi au auzit din cer un glas puternic care le zicea: Urcaţi-vă aici! şi s-au urcat într-un nor spre cer, şi duşmanii lor i-au văzut;
13 Şi în ceasul acela s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost omorâţi în cutremurul de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au dat glorie Dumnezeului cerului.
14 A doua nenorocire a trecut, iată că a treia nenorocire vine în curând.
15 Îngerul al şaptelea a sunat din trompetă. Şi în ceruri s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său; şi El va domni în vecii vecilor.
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,
17 zicând: îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule Atotputernice, care eşti, care erai şi care vii, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăteşti.
18 Şi Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta şi vremea ca morţii să fie judecaţi; şi să răsplăteşti pe robii Tăi, profeţii, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să nimiceşti pe cei ce nimicesc pământul!
19 Şi templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis, şi chivotul legământului Său a fost văzut în templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare;