1 Toate seminţiile lui Israel au venit la David în Hebron şi au vorbit, zicând: Iată-ne, noi suntem oasele şi carnea ta.
2 Şi chiar odinioară, când Saul era rege peste noi, tot tu erai cel care conduceai afară şi înăuntru pe Israel. Şi Domnul ţi-a zis: Tu vei păstori pe poporul Meu Israel şi tu vei fi conducătorul lui Israel.
3 Astfel toţi bătrânii lui Israel au venit la rege în Hebron, şi regele David a făcut cu ei legământ la Hebron, înaintea Domnului. Şi ei au uns pe David rege peste Israel.
4 David era în vârstă de treizeci de ani, când a început să domnească, şi a domnit patruzeci de ani.
5 În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, şi în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.
6 Regele a mers cu oamenii lui la Ierusalim împotriva iebusiţilor, locuitorii ţării. Şi ei au vorbit lui David, zicând: Aici nu vei intra, pentru că şi orbii şi şchiopii ţi se vor împotrivi. Prin aceasta spuneau că David nu va intra aici cu nici un chip.
7 Dar David a pus mâna pe fortăreaţa Sidonului: aceasta este Cetatea lui David.
8 Şi David a zis în ziua aceea: Oricine se va urca la canal şi va bate pe iebusiţi (pe şchiopul şi orbul care sunt urâţi de sufletul lui David), va fi cap şi conducător. De aceea se zice: Orbul şi şchiopul nu vor intra în Casa Domnului.
9 David a locuit în fortăreaţă şi a numit-o cetatea lui David. Apoi David a zidit-o de jur împrejur, de la Milo până înăuntru.
10 David ajungea tot mai tare şi Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el.
11 Hiram, regele Tirului, a trimis mesageri la David, şi lemn de cedru, şi tâmplari, şi cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David.
12 Astfel David a cunoscut că Domnul îl întărea ca rege al lui Israel, şi că El îi ridica împărăţia din cauza poporului Său Israel.
13 David şi-a mai luat concubine şi soţii din Ierusalim, după ce a venit de la Hebron; şi lui David i s-au mai născut fii şi fiice.
14 Iată numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,
15 Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,
16 Elişama, Eliada şi Elifelet.
17 Când filistenii au auzit că au uns pe David rege peste Israel, s-au urcat cu toţii să caute pe David. David a auzit şi a coborât în fortăreaţă.
18 Filistenii au venit şi s-au răspândit în Valea Refaim.
19 David a întrebat pe Domnul, zicând: Să mă urc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele? Şi Domnul a zis lui David: Urcă-te, căci îi voi da pe filisteni în mâinile tale.
20 David a venit la Baal-Peraţim, şi David i-a învins acolo; şi a zis: Domnul a risipit pe duşmanii mei dinaintea mea, cum se risipesc apele care se rup. De aceea s-a dat acelui loc numele Baal-Peraţim (Şesul rupturii).
21 Şi ei şi-au lăsat acolo idolii, şi David şi oamenii lui i-au luat.
22 Filistenii s-au urcat din nou şi s-au răspândit în Valea Refaim.
23 Şi când David a întrebat pe Domnul, El a zis: Să nu te urci, ci să-i înconjuri pe la spate şi să vii împotriva lor în faţa duzilor.
24 Când vei auzi un sunet ca tropotul unor armate în vârful duzilor, să înaintezi repede, pentru că atunci Domnul va merge înaintea ta, ca să bată tabăra filistenilor.
25 Şi David a făcut cum îi poruncise Domnul şi a bătut pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.