1 Când a încetat agitaţia, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat la revedere de la ei şi a plecat în Macedonia.
2 A străbătut regiunea aceasta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar iudeii i-au întins curse. Atunci a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4 I-a avut ca însoţitori până în Asia pe Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.
5 Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa.
6 Iar noi, după zilele sărbătorii Azimilor am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
7 În prima zi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, le vorbea ucenicilor şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii.
8 În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
9 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort.
10 Dar Pavel s-a coborât, s-a aplecat peste el, l-a luat în braţe şi a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.
11 După ce s-a urcat iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit mult timp până la zi. Apoi a plecat.
12 Tânărul a fost adus viu şi lucrul acesta a fost cauza unei mari mângâieri.
13 Noi l-am aşteptat pe Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne înţeleseserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.
15 De aici am mers pe mare şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos; ne-am oprit în Troghilion şi a doua zi am venit la Milet.
16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă timpul în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi i-a chemat pe prezbiterii Bisericii.
18 Când au venit la el, le-a zis: Ştiţi cum m-am purtat cu voi întotdeauna, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei.
19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor.
20 Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă predic şi să vă învăţ înaintea mulţimilor şi în case
21 şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Cristos.
22 Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.
23 Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24 Dar eu nu ţin cu orice preţ la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat predicând Împărăţia lui Dumnezeu.
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28 Fiţi atenţi, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârâ între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma
30 şi se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri dăunătoare, ca să-i tragă pe ucenici de partea lor.
31 De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
33 N-am poftit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34 Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru nevoile mele şi ale celor care erau cu mine.
35 În toate privinţele v-am dat un exemplu şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: Este mai ferice să dai decât să primeşti.
36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
37 Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, l-au îmbrăţişat pe Pavel şi l-au sărutat.
38 Căci erau întristaţi mai ales de cuvântul pe care îl spusese el că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au condus până la corabie.