1 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara.
2 Am găsit o corabie care urma să treacă în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.
3 Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde urma să se descarce corabia.
4 Acolo i-am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, îi spuneau lui Pavel să nu se urce la Ierusalim.
5 Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum; şi ne-au condus toţi, cu soţiile şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat.
6 Apoi ne-am luat la revedere unii de la alţii şi noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.
7 După ce ne-am terminat călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi.
8 A doua zi am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip Evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
9 El avea patru fiice fecioare care profeţeau.
10 Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un profet numit Agab, s-a coborât din Iudeea,
11 şi a venit la noi. A luat centura lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: Iată ce zice Duhul Sfânt: Aşa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela a cui este centura aceasta şi-l vor da în mâinile naţiunilor.
12 Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo l-am rugat pe Pavel să nu se urce la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: De ce plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.
14 Dacă am văzut că nu-l putem convinge, n-am mai insistat şi am zis: Facă-se voia Domnului!
15 După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am urcat la Ierusalim.
16 Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care urma să găzduim.
17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
19 După ce i-a salutat, le-a istorisit în amănunt ce făcuse Dumnezeu în mijlocul naţiunilor prin lucrarea lui.
20 Când l-au auzit, L-au glorificat pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de pasiune pentru Lege.
21 Dar ei au auzit despre tine că îi înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre naţiuni să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22 Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea se va aduna, căci vor auzi că ai venit.
23 Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut un jurământ.
24 Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după tradiţie şi împlineşti Legea.
25 Cu privire la naţiunile care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de curvie.
26 Atunci Pavel i-a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
27 Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii din Asia, când l-au văzut pe Pavel în Templu, au stârnit tot poporul, au pus mâinile pe el
28 şi au început să strige: Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care predică pretutindeni şi în toată lumea împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba încă a introdus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest locaş sfânt.
29 Într-adevăr, îl văzuseră mai înainte pe Trofim efeseanul împreună cu el în cetate şi credeau că Pavel îl introdusese în Templu.
30 Toată cetatea s-a pus în mişcare şi s-au strâns mulţimi din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
31 Pe când încercau să-l omoare, a ajuns vestea la căpitanul armatei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32 Acesta a luat îndată soldaţi şi centurioni şi a alergat la ei. Când i-au văzut pe căpitan şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel.
33 Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34 Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; deci fiindcă nu putea să înţeleagă adevărul din cauza gălăgiei, a poruncit să-l ducă în fortăreaţă.
35 Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din cauza îmbulzelii mulţimii stârnite;
36 căci mulţimea se ţinea după el şi striga: La moarte cu el!
37 Tocmai când era să fie introdus în fortăreaţă, Pavel i-a zis căpitanului: îmi este permis să-ţi spun ceva? Căpitanul a răspuns: Ştii greceşte?
38 Nu cumva eşti egipteanul acela care s-a răsculat cu puţin în urmă şi i-a dus în pustiu pe cei patru mii de tâlhari?
39 Eu sunt iudeu, a spus Pavel, din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc mulţimii.
40 După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel s-a ridicat în picioare pe trepte şi a făcut semn mulţimii cu mâna. S-a făcut o mare tăcere şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: