1 Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!
2 Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au făcut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
3 Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc în amănunţime Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de pasiune pentru Dumnezeu cum sunteţi şi voi toţi azi.
4 Am persecutat până la moarte această Cale, am legat şi am pus în închisoare bărbaţi şi femei;
5 marele preot şi tot Sinedriul conducătorilor poporului îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să-i aduc legaţi la Ierusalim pe cei care se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
6 Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7 Am căzut la pământ şi am auzit o voce care-mi zicea: Saul, Saul, pentru ce Mă persecuţi?
8 Cine eşti, Doamne? am răspuns eu. Şi El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L persecuţi.
9 Cei care erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit vocea Celui care vorbea.
10 Atunci am zis: Ce să fac, Doamne? Scoală-te, mi-a răspuns Domnul, du-te la Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.
11 Fiindcă nu puteam să văd nimic, din cauza strălucirii luminii aceleia, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc.
12 Şi a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.
13 El mi-a zis: Frate Saule, primeşte-ţi din nou vederea! Chiar în clipa aceea, mi-am primit vederea şi m-am uitat le el.
14 El mi-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să Îl vezi pe Cel Drept şi să auzi cuvinte din gura Lui,
15 căci îi vei fi martor faţă de toţi oamenii pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.
16 Şi acum, ce mai stai? Ridică-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.
17 Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;
18 şi L-am văzut pe Domnul care-mi zicea: Grăbeşte-te, ieşi repede din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.
19 Şi am zis: Doamne, ei ştiu că eu îi băgăm în închisori şi îi băteam prin sinagogi pe cei care cred în Tine,
20 şi că atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor care-l omorau.
21 Atunci El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite departe, la naţiuni.
22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat vocea şi au zis: Ia de pe pământ un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!
23 Strigau, îşi aruncau hainele şi aruncau praf în aer.
24 Căpitanul a poruncit să-l ducă pe Pavel în fortăreaţă şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce cauză strigau aşa împotriva lui.
25 Pe când îl legau cu curele, Pavel i-a zis centurionului care era de faţă: Vă este permis să bateţi un roman care nu este condamnat?
26 La auzul acestor cuvinte, centurionul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi i-a zis: Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.
27 Şi când a venit căpitanul, i-a zis lui Pavel: Spune-mi, eşti roman? Da, i-a răspuns el.
28 Căpitanul a zis: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta. Şi eu, a zis Pavel, sunt chiar născut roman.
29 Imediat, cei care urmau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.
30 A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este învinuit de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Sinedriul; apoi l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.