1 Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu soţia lui, Safira,
2 şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea soţiei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Petru i-a zis: Anania, pentru ce ţi-a umplut Satan inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? Nu i-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.
5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică i-a apucat pe toţi cei care ascultau aceste lucruri.
6 Tinerii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.
7 Cam după trei ceasuri, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase.
8 Petru i-a zis: Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara? Da, a răspuns ea, cu atâta.
9 Atunci Petru i-a zis: Cum de v-aţi înţeles între voi să-L ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău, sunt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.
10 Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei.
11 O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei care au auzit aceste lucruri.
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi stăteau împreună în porticul lui Solomon
13 şi nici unul din ceilalţi nu avea curajul să se lipească de ei, dar mulţimea îi lăuda în gura mare.
14 Numărul celor care credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult,
15 până acolo că îi scoteau pe bolnavi chiar pe străzi şi îi puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
16 Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine şi îi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi se vindecau.
17 Însă marele preot şi toţi cei care erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au ridicat plini de invidie,
18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea comunităţii.
19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis:
20 Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi mulţimii toate cuvintele vieţii acesteia.
21 Când au auzit ei aceste cuvinte, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe mulţimile. Marele preot şi cei care erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat Sinedriul şi pe toţi conducătorii fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare să-i aducă pe apostoli.
22 Gărzile, la venirea lor, nu i-au găsit în închisoare. S-au întors şi au spus astfel:
23 Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija şi pe păzitori stând în picioare la uşi; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.
24 Când au auzit aceste cuvinte, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări.
25 Cineva a venit şi le-a spus: Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi învaţă mulţimile.
26 Atunci căpitanul Templului a plecat cu gărzile şi i-au adus; dar nu cu forţa, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de mulţime.
27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea Sinedriului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:
28 Nu v-am poruncit noi în mod categoric să nu învăţaţi mulţimile în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om.
29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
30 Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.
31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor care ascultă de El.
33 Când au auzit ei aceste cuvinte s-au înfuriat şi s-au sfătuit să-i omoare.
34 Dar un fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot poporul, s-a ridicat în picioare în Sinedriu, a poruncit să-i scoată puţin afară pe apostoli.
35 Apoi le-a zis: Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine la ce aveţi de gând să le faceţi oamenilor acestora.
36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât şi toţi cei care îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi.
37 După el s-a ivit Iuda Galileanul, pe timpul recensământului, şi a tras mulţi oameni de partea lui: a pierit şi el şi toţi cei care-l urmaseră au fost risipiţi.
38 Şi acum, eu vă spun: Nu-i mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni se va nimici;
39 dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă treziţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.
40 Ei au ascultat de el. Şi, după ce i-au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.
41 Ei au plecat dinaintea Sinedriului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.
42 Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să-i înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Cristos.