1 Marele preot a zis: Aşa stau lucrurile?
2 Ştefan a răspuns: Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
3 Şi i-a zis: Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.
4 El a ieşit atunci din ţara caldeenilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
5 Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, deşi n-avea nici un copil.
6 Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi înrobită şi va fi chinuită patru sute de ani.
7 Dar naţiunea căreia îi vor sluji o voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. După aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji în locul acesta.
8 Apoi i-a dat legământul circumciziei şi astfel Avraam, când i s-a născut Isaac, l-a circumcis în ziua a opta; lui Isaac i s-a născut Iacov şi el l-a circumcis; şi lui Iacov cei doisprezece patriarhi.
9 Iar patriarhii, care îl invidiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el
10 şi l-a scăpat din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi favoare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus administrator peste Egipt şi peste toată casa lui.
11 A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare şi părinţii noştri nu găseau alimente.
12 Iacov a auzit că în Egipt era grâu şi i-a trimis pe părinţii noştri prima dată acolo.
13 Şi când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi şi Faraon a aflat din ce familie era Iosif.
14 Apoi Iosif a trimis să-l cheme pe tatăl său Iacov şi toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
15 Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
16 Şi au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.
17 Se apropia timpul când trebuia să se împlinească promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,
18 până când s-a ridicat un alt împărat, care nu-l cunoştea pe Iosif.
19 Împăratul acesta a uneltit împotriva poporului nostru şi i-a chinuit pe părinţii noştri, până acolo încât să-şi abandoneze pruncii, ca să nu trăiască.
20 În timpul acesta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
21 Şi când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei.
22 Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
23 El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să-i cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.
24 L-a văzut pe unul din ei suferind o nedreptate; i-a luat apărarea, l-a răzbunat pe cel asuprit şi l-a omorât pe egiptean.
25 Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da eliberarea; dar n-au priceput.
26 A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. Oamenilor, a zis el, voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?
27 Dar cel care-l nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?
28 Vrei să mă omori şi pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?
29 La auzul acestor cuvinte, Moise a fugit şi s-a dus şi a locuit ca străin în Madian, unde i s-au născut doi fii.
30 Peste patruzeci de ani i s-a arătat un înger în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug.
31 Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit vocea Domnului,
32 care i-a zis: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.
33 Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.
34 Am văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am coborât să-i eliberez. Acum du-te, te voi trimite în Egipt.
35 Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei când au zis: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător? Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi eliberator, cu ajutorul îngerului care i se arătase în rug.
36 El i-a scos din Egipt şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie şi în pustiu, patruzeci de ani.
37 Acest Moise le-a zis fiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine: de el să ascultaţi.
38 El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39 Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt
40 şi i-au zis lui Aaron: Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră; că-ci cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat.
41 Şi în zilele acelea au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.
42 Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a lăsat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?…
43 Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi exila dincolo de Babilon.
44 Părinţii noştri aveau în pustiu cortul întâlnirii, aşa cum îl hotărâse Cel care i-a spus lui Moise să-l facă după chipul pe care-l văzuse.
45 Şi părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub îndrumarea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de naţiunile pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.
46 David a găsit milă înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
47 Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.
48 Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice profetul:
49 Cerul este tronul Meu şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?
50 N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?
51 Oameni încăpăţânaţi, necircumcişi cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
52 Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? I-au omorât pe cei care vesteau mai dinainte venirea Celui Drept, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât,
53 voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri şi n-aţi păzit-o!…
54 Când au auzit ei aceste cuvinte, s-au înfuriat şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu
56 şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.
57 Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.
58 L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59 Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu!
60 Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta! Şi după aceste cuvinte, a adormit.