1 Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot
2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă-i va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3 Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.
4 El a căzut la pământ şi a auzit o voce care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi?
5 Cine eşti Tu, Doamne? a răspuns el. Şi Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L persecuţi. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.
6 Tremurând şi plin de frică, el a zis: Doamne, ce vrei să fac? Scoală-te, i-a zis Domnul, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
7 Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau într-adevăr vocea, dar nu vedeau pe nimeni.
8 Saul s-a ridicat de la pământ şi, cu toate că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.
9 Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: Anania! Iată-mă Doamne, a răspuns el.
11 Şi Domnul i-a zis: Scoală-te, du-te pe strada care se numeşte Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă
12 şi a văzut în vedenie un om numit Anania intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi primească iarăşi vederea.
13 Doamne, a răspuns Anania, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14 ba şi aici are autoritate din partea preoţilor celor mai de seamă ca să-i lege pe toţi care cheamă Numele Tău.
15 Dar Domnul i-a zis: Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea naţiunilor, înaintea regilor şi înaintea fiilor lui Israel;
16 şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.
17 Anania a plecat şi, după ce a intrat în casă, şi-a pus mâinile peste Saul şi a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să primeşti vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.
18 Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a primit iarăşi vederea. Apoi s-a ridicat şi a fost botezat.
19 După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.
20 Şi îndată a început să predice în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
21 Toţi cei care-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei care chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?
22 Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi îi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.
23 După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
24 şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
25 Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş.
26 Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se alăture ucenicilor, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc predicase cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28 De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim
29 şi predica cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi polemiza şi cu evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
30 Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars.
31 Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.
32 Pe când îi cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a coborât şi la cei care locuiau în Lida.
33 Acolo a găsit un om, şi anume pe Enea, care zăcea de opt ani paralizat în pat.
34 Enea, i-a zis Petru, Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul. Şi Enea s-a sculat îndată.
35 Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36 În Iope era o ucenică numită Tabita, nume care în traducere este Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi de acte de binefacere.
37 În vremea aceea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au îmbăiat-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38 Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: Nu întârzia să vii până la noi.
39 Petru s-a ridicat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele.
40 Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: Tabita, scoală-te! Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.
41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o sus. I-a chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.
42 Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.
43 Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar numit Simon.