1 Să avem deci mare grijă ca, atâta timp cât rămâne în picioare promisiunea intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se trezească venit prea târziu.
2 Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost predicat nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei care l-au auzit.
3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihna despre care a vorbit El, când a zis: Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea! deşi lucrările Lui fuseseră terminate încă de la crearea lumii.
4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.
5 Şi aici este zis iarăşi: Nu vor intra în odihna Mea!
6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din cauza neascultării lor,
7 El hotărăşte din nou o zi, Astăzi, zicând prin David, după atât timp, cum s-a spus mai sus: Astăzi, dacă auziţi vocea Lui, nu vă împietriţi inimile!
8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
9 Rămâne, dar, o odihnă ca cea de sabat pentru poporul lui Dumnezeu,
10 fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.
11 Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare.
12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri, pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
13 Nici o fiinţă nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.
15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
16 Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la timpul potrivit.