1 Într-adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
3 Şi, din cauza acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului.
4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5 Tot aşa şi Cristos nu Şi-a luat singur gloria de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel care I-a zis: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.
6 Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: Tu eşti preot în eternitate, după ordinul lui Melhisedec.
7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape de la moarte şi fiind ascultat datorită evlaviei Lui,
8 deşi era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
9 Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei care-L ascultă dătătorul unei mântuiri eterne,
10 căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot după ordinul lui Melhisedec.
11 Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de explicat, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.
12 Într-adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi nevoie de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13 Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre dreptate, căci este un copil.
14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.