1 Într-adevăr, Melhisedec acesta, regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor, care l-a binecuvântat,
2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după semnificaţia numelui său, este întâi Rege al dreptăţii, apoi şi Rege al Salemului, adică Rege al păcii,
3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac.
4 Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război.
5 Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei sunt descendenţi ai lui Avraam.
6 Iar el, care nu era descendent al familiei lor, a luat zeciuială de la Avraam şi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile.
7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8 Şi aici, cei care iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.
9 Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuială, ca să zicem aşa, prin Avraam;
10 căci era încă în coapsele strămoşului său, când l-a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
11 Dacă, deci, desăvârşirea ar fi fost posibilă prin preoţia leviţilor – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după ordinul lui Melhisedec, şi nu după ordinul lui Aaron?
12 Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia neapărat să aibă loc şi o schimbare a Legii.
13 Într-adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului.
14 Căci este evident că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moi-se n-a zis nimic cu privire la preoţie.
15 Lucrul acesta devine şi mai evident când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16 pus nu prin legea unei porunci fireşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.
17 Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: Tu eşti preot în veac, după ordinul lui Melhisedec.
18 Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din cauza neputinţei şi zădărniciei ei –
19 căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o speranţă mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ,
21 căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui care I-a zis: Domnul a jurat şi nu Se va căi: Tu eşti preot în veac, după ordinul lui Melhisedec –
22 prin chiar faptul acesta, El S-a făcut garantul unui legământ mai bun.
23 Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână etern.
24 Dar El, fiindcă rămâne în eternitate, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.
25 De aceea şi poate să-i mântuiască în mod desăvârşit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte etern ca să mijlocească pentru ei.
26 Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,
27 care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru păcatele poporului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi.
28 Într-adevăr, Legea îi pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, Îl pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru eternitate.