1 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta tronului Măririi, în ceruri,
2 ca slujitor al Locului preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
3 Orice mare preot este pus să-I aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era nevoie ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.
4 Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei care aduc darurile după Lege.
5 Ei fac o slujbă care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când urma să facă cortul: Ia seama, i s-a zis, să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.
6 Dar acum Cristos a primit o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe promisiuni mai bune.
7 Într-adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost perfect, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.
8 Căci, ca o mustrare, i-a zis Dumnezeu lui Israel: Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou,
9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
10 Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: Cunoaşte-L pe Domnul! Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei;
12 pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.
13 Prin faptul că zice: Un nou legământ, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.