1 Isus a plecat de acolo şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. Mulţimile s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.
2 Au venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase soţia.
3 Drept răspuns, El le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4 Moise, au zis ei, a dat voie ca bărbatul să scrie un certificat de despărţire şi s-o lase.
5 Isus le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
6 Dar de la începutul lumii, Dumnezeu i-a creat ca bărbăt şi ca femeie.
7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa.
8 Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
9 Deci ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă.
10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.
11 El le-a zis: Oricine îşi lasă soţia şi ia pe alta de soţie comite adulter faţă de ea;
12 şi dacă o soţie îşi lasă soţul şi ia pe altul de bărbat, comite adulter.
13 I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i-au certat pe cei care îi aduceau.
14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
15 Adevărat vă spun că cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu nici un chip nu va intra în ea!
16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
17 Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?
18 Pentru ce Mă numeşti bun? i-a zis Isus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să nu înşeli, să-i cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.
20 El I-a răspuns: Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am împlinit cu grijă din tinereţea mea.
21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: Îţi lipseşte un lucru: du-te şi vinde tot ce ai, dă săracilor şi astfel vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.
22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe averi.
23 Isus S-a uitat împrejurul Lui şi le-a zis ucenicilor Săi: Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au averi!
24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: Fiilor, cât de greu este pentru cei care se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
25 Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
26 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: Cine poate atunci să fie mântuit?
27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.
28 Petru a început să-I zică: Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.
29 Isus a răspuns: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie
30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu persecuţii; iar în veacul viitor, viaţa eternă.
31 Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.
32 Ei erau pe drum şi se urcau la Ierusalim; Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus i-a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.
33 Iată, a zis El, ne urcăm la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi ale experţilor Legii. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da în mâinile naţiunilor,
34 care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar după trei zile va învia.
35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-fii vom cere.
36 El le-a zis: Ce vreţi să vă fac?
37 Dă-ne, I-au zis ei, să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în gloria Ta.
38 Isus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu?
39 Putem, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi,
40 dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu depinde de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.
41 Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.
42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: Ştiţi că cei priviţi drept conducători ai naţiunilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu autoritate.
43 Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru
44 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.
45 Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!
46 Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă.
47 El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
48 Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: Fiul lui David, ai milă de mine!
49 Isus S-a oprit şi a zis: Chemaţi-l! L-au chemat pe orb şi i-au zis: Curaj, scoală-te, căci te cheamă.
50 Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus.
51 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: Ce vrei să-ţi fac? Rabuni, I-a răspuns orbul, să primesc vederea.
52 Şi Isus i-a zis: Du-te, credinţa ta te-a mântuit. Îndată orbul şi-a primit vederea şi a mers pe drum după Isus.