1 El le-a mai zis: Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
2 După şase zile, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri deoparte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.
3 Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de un alb pe care nici un înălbitor de pe pământ nu îl poate da.
4 Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi stătea de vorbă cu Isus.
5 Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să stăm aici; să clădim trei locuinţe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.
6 Căci nu ştia ce să zică, aşa spaimă îi apucase.
7 A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit o voce care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!
8 Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur, dar n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9 Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.
10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi.
11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: Pentru ce zic experţii Legii că trebuie să vină întâi Ilie?
12 El le-a răspuns: Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile, tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere mult şi să fie calomniat.
13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.
14 Când au ajuns la ucenici, au văzut o mulţime împrejurul lor şi pe experţii Legii polemizând cu ei.
15 De îndată ce L-a văzut mulţimea pe Isus, s-a mirat şi a alergat la El să I se închine.
16 El i-a întrebat: Despre ce vorbiţi cu ei?
17 Şi un om din mulţime I-a răspuns: Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.
19 O, generaţie necredincioasă! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine.
20 L-au adus la El. Şi, cum L-a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl lui: De când îi vine aşa? Din copilărie, a răspuns el.
22 Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-fii milă de noi şi ajută-ne.
23 Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poţi!… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!
24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!
25 Când a văzut Isus că mulţimea aleargă spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.
26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: A murit!
27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a ridicat în picioare.
28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?
29 Acest soi de demoni, le-a zis El, nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.
30 Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
31 Căci îi învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî şi a treia zi după ce-L vor omorî va învia.
32 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.
33 Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să ştie cine este cel mai mare.
35 Atunci Isus S-a aşezat jos, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor!
36 A luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi le-a zis:
37 Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine.
38 Ioan I-a zis: Învăţătorule, noi am văzut un om scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.
39 Nu-l opriţi, a răspuns Isus, căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea.
40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
42 Dar dacă îl va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini şi să mergi în iad, în focul care nu se stinge,
44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în iad, în focul care nu se stinge,
46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul iadului,
48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
50 Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.