1 După ce a terminat Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:
2 Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!
3 Atunci preoţii cei mai de seamă, experţii Legii şi conducătorii poporului s-au adunat în curtea marelui preot care se numea Caiafa
4 şi s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare.
5 Dar ziceau: Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în mulţime.
6 Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu un mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
8 Ucenicii s-au supărat când au văzut lucrul acesta şi au zis: Ce rost are risipa aceasta?
9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.
10 Când a auzit Isus, le-a zis: De ce o necăjiţi pe femeie? Ea a făcut un lucru frumos pentru Mine.
11 Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
13 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.
14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
15 şi le-a zis: Ce îmi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre? Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să Îl dea pe Isus în mâinile lor.
17 În ziua dintâi a sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: Unde vrei să-fii pregătim să mănânci Paştele?
18 El le-a răspuns: Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.
19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.
20 Seara, Isus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
21 Pe când mâncau, El a zis: Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.
22 Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?
23 Drept răspuns, El le-a zis: Cel care a întins mâna cu Mine în farfurie, acela Mă va vinde.
24 Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!
25 Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Da, i-a răspuns Isus, tu eşti!
26 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul Meu.
27 Apoi a luat un pahar şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, l-a dat ucenicilor, zicând: Beţi toţi din el,
28 căci acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.
30 După ce au cântat cântarea, au ieşit în Muntele Măslinilor.
31 Atunci Isus le-a zis: În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.
32 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33 Petru a luat cuvântul şi I-a zis: Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.
34 Adevărat îţi spun, i-a zis Isus, că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.
35 Petru I-a răspuns: Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.
36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi le-a zis ucenicilor: Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.
37 I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.
38 Isus le-a zis atunci: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.
39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.
40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine?
41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, într-adevăr, este plin de înflăcărare, dar carnea este neputincioasă.
42 S-a îndepărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!
43 S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
44 I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte.
45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.
46 Sculaţi-vă, haideţi să mergem; iată că se apropie vânzătorul.
47 Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o mulţime mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de conducătorii poporului.
48 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: Pe cine-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!
49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: Plecăciune, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
50 Isus i-a zis: Prietene, ce ai venit să faci, fă! Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.
51 Unul din cei care erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
52 Atunci Isus i-a zis: Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri.
53 Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Dar atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?
55 În clipa aceea, Isus a zis mulţimii: Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi stăteam în mijlocul vostru şi învăţam mulţimile în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin profeţi.
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
57 Cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi experţii Legii şi conducătorii poporului.
58 Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă sfârşitul.
59 Preoţii cei mai de seamă, conducătorii poporului şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus ca să-L poată omorî.
60 Dar n-au găsit nici una, deşi s-au prezentat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi
61 şi au spus: Omul acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.
62 Marele preot s-a ridicat în picioare şi I-a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
63 Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64 Da, i-a răspuns Isus, sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo Îl veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.
65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: Blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit blasfemia Lui.
66 Ce credeţi? Ei au răspuns: Este vinovat! Să fie pedepsit cu moartea.
67 Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit,
68 zicând: Cristoase, profeţeşte-ne – cine Te-a lovit?
69 Petru, însă, stătea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: Şi tu erai cu Isus Galileanul!
70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: Nu ştiu ce vrei să zici.
71 Când a ieşit în portic, l-a văzut o altă slujnică şi le-a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Isus din Nazaret.
72 El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: Nu-L cunosc pe omul acesta!
73 Peste puţin, cei care stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te trădează.
74 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: Nu-L cunosc pe omul acesta! În clipa aceea a cântat cocoşul
75 şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Atunci a ieşit afară şi a plâns cu amar.