1 Tot astfel, soţiilor, fiţi supuse şi voi soţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor,
2 când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.
3 Podoaba voastră să nu fie podoaba din afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de bijuterii din aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4 ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare valoare înaintea lui Dumnezeu.
5 Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei care şi-au pus speranţa în Dumnezeu şi erau supuse soţilor lor,
6 ca Sara, care-l asculta pe Avraam şi-l numea domnul ei. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele, fără să vă temeţi de ceva.
7 Soţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu soţiile voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.
8 Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.
9 Nu întoarceţi rău pentru rău, nici batjocură pentru batjocură; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.
10 Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare.
11 Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.
12 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor care fac răul.
13 Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de pasiune pentru bine?
14 Chiar dacă aveţi de suferit pentru dreptate, sunteţi fericiţi voi! N-aveţi nici o teamă de ei şi nu vă tulburaţi,
15 ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de speranţa care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,
16 având o conştiinţă curată, pentru ca cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.
17 Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul.
18 Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel drept, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
19 în care S-a dus să predice duhurilor din închisoare,
20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
21 Corespondentul simbolic al acesteia vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile fireşti, ci mărturia unei conştiinţe curate înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos,
22 care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, autorităţile şi puterile.