1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care-l judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
2 Ştim, într-adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
3 Şi crezi tu, omule, care îi judeci pe cei care fac astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4 au dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5 Dar cu împietrirea inimii tale care nu vrea să se pocăiască îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a revelării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa eternă celor care, prin perseverenţa în bine, caută gloria, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor care, din duh de ceartă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul; întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Glorie, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele; întâi peste iudeu, apoi peste grec.
11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
12 Toţi cei care au păcătuit fără lege vor pieri fără lege şi toţi cei care au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.
13 Pentru că nu cei care aud Legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc Legea aceasta vor fi consideraţi drepţi.
14 Când naţiunile, deşi n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege
15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte conştiinţa lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca prin Isus Cristos lucrurile ascunse ale oamenilor.
17 Tu, care te numeşti iudeu, care te bazezi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
18 care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege,
19 tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor care sunt în întuneric,
20 sfătuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai etalonul cunoaşterii depline şi al adevărului –
21 tu, deci, care-i înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici: Să nu furi, furi?
22 Tu, care zici: Să nu comiţi adulter, comiţi adulter? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23 Tu, care te făleşti cu Legea, îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
24 Căci din cauza voastră este blasfemiat Numele lui Dumnezeu între naţiuni, după cum este scris.
25 Circumcizia, negreşit, este de folos dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, circumcizia ta ajunge necircumcizie.
26 Dacă, deci, cel necircumcis împlineşte poruncile Legii, necircumcizia lui nu i se va considera ea ca o circumcizie?
27 Cel necircumcis după naştere care împlineşte Legea nu te va condamna el pe tine, care o calci, deşi ai litera Legii şi circumcizia?
28 Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu şi circumcizie nu este aceea care este pe dinafară, în carne.
29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru şi circumcizie este aceea a inimii, în Duh, nu în literă; un astfel de iudeu îşi primeşte lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.